— Aveţi
dreptate, încuviinţă Alcibiade. De fapt, dumneavoastră vă referiţi la prima variantă pe care am modificat-o. Poate aţi observat că acum toată întâmplarea se petrece la Mamaia, în plin sezon estival.
— A, da, da, da..., redactorul îşi cercetă notiţa şi făcu un semn cu creionul roşu. Foarte bine, ar mai fi ceva...
Alcibiade aştepta.
— Reiese din povestire că tânărul care vine la schi...
— La schi nautic, dacă nu vă supăraţi...
— Mă rog, nautic, nu asta e problema. Tânărul acela e inginer hidrolog...
— Nu, vă rog. Hidrolog era în varianta a 2-a, când acţiunea se continuă la barajul hidrocentralei. În varianta a 3-na e tot inginer, dar inginer agronom, pentru că după
căsătorie se vor stabili în Bărăgan.
Creionul roşu luă poziţia verticală.
— Exact, despre căsătorie vroiam să vorbesc şi eu. Nu vi se pare că prea repede se ajunge la căsătorie?
— Prea repede? Alcibiade râse îngăduitor. în varianta a 4-a până la căsătorie trec doi ani, pentru că fata hotărăşte că mai întâi să-şi termine studiile.
Din nou cel din faţă îşi consultă notiţa şi marcă ceva cu creionul.
— E adevărat. Şi cum a rămas până la urmă... şi le-a terminat?
— Bineînţeles. În varianta a 5-a, fata lucrează la un proiect foarte interesant care este apreciat şi...
Redactorul ridică din umeri.
— E apreciat de comisia din povestirea dumi- tale. Cred că
cititorii ar fi de altă părere. Tipul
de apartament pe care-1 propune eroina dumi- tale e depăşit...
— E şi normal! ripostă Alcibiade. Era proiectul din varianta a 5-a. În varianta a 6-a i-am schimbat subiectul de proiect. îmi pare rău dacă vă închipuiţi că nu mă
documentez, că nu urmăresc la ce se lucrează. Acum va elabora un ansamblu de case solare!
— De fapt, tovarăşe Stanica — creionul roşu descrise mai multe volute prin aer asemeni unei insecte ciudate — de fapt, am unele impresii mai generale. Vedeţi, nu e vorba de un amănunt, de un cuvânt... Povestirea dumneavoastră are ceva, adică de fapt n-are ceva, n^are ceva mai aparte, mai ieşit din comun. Ceva care să capteze, să distreze, să
intereseze. Într-un cuvânt, ceva original, ceva mai...
Alcibiade nu părea să înţeleagă. Doar subiectul fusese luat din viaţă!
— La dumneata, urmă redactorul, totul e banal, obişnuit, plat, lipsit de interes. Uite, să luăm de pildă numele eroilor.
Pe băiat îl cheamă Costică şi pe fată, Sanda.
— Sanda era în varianta a 2-a, spuse moale Alcibiade.
Acum o cheamă Anda...
— Mă rog, Anda... Şi pe urmă, stilul! Uite cum scrii dumneata — redactorul ridică notiţa şi citi în lumină:
„Tânărul mergea pe stradă, păşind apăsat. Ajuns în dreptul casei cu numărul 14, sună la uşă. De undeva din interior se auzi soneria: ţrr, ţrr". E de o banalitate crasă. Nu te supăra. Toată lumea merge pe stradă păşind apăsat. Toate soneriile din lume fac ţrr, ţrr.
Pe cine vrei să intereseze, să distreze, să capteze, ţrr, ţrr, povestirea dumitale?!
Alcibiade îşi suflă nasul discret. împături batistă cu multă
băgare de seamă.
— Cred că ara înţeles, spuse el. Dacă-mi permiteţi, am să
aduc mâine povestirea refăcută...
Creionul roşu reveni pe birou într-un gest de neputinţă.
Mâine? se gândi redactorul şi-şi aduse aminte că nu-şi luase încă medicamentul contra aste- niei.
A doua zi, cei doi puteau fi văzuţi în aceeaşi poziţie.
Creionul roşu, ceva mai scurt acum, strălucea cu un vârf proaspăt ras cu lama.
— Vă rog să-mi permiteţi să vă citesc eu, spuse Alcibiade cu însufleţire.
