Aşa că am umplut damigenele cu vin că apa nu e bună nici de frică, nici în cizme.
De poftit, am poftit mai întâi neamurile. Cu neamurile să
mănânci, să bei, daraveri să n-ai cu ei. Sevastiţa o ţinea pe-a ei, să invite prietenele cu care joacă pietre. Că apa trece, pietrele rămân. Nu m-am opus. Ce mi-e Tanda, ce mi-e Manda. Eu la un singur invitat ţineam, la nea Mitică. Aşa îi spun eu când nu-i de faţă. Că altminteri îi spun tovarăşe Dumitru, că-i şefu’ meu. Nici că se putea prilej mai nimerit ca revelionul: când e plosca la mijloc, mare, mic, e cu noroc. Şi poate că mă avansează. Sevastiţa a dat fuga şi la croitoreasă
să-şi scoată rochia cea nouă. Ce să mai vorbim, haine scumpe pre spinare, bagă omu-n lipsă mare. Aşa că am rămas cu 25 de lei pe carnetul de CEC.
Pe la ora opt a început să se umple casa cu musafiri. Unii porniseră revelionul de dimineaţă că cine se scoală de dimineaţă, departe ajunge şi noi stăm tocmai pe şoseaua Giurgiului. Invitasem vreo două’şpe persoane. Dar dintre
persoane n-au venit decât vreo opt, restul mulţi chemaţi puţini aleşi. A tunat şi i-a adunat. Acu’ ce era să fac, i-am poftit pe toţi la. masă Unu-nalt şi cu favoriţi numai ce zice:
— Bea paharul pina-i plin!
Cu alte cuvinte, bătea samarul să pricep eu. Că nu apucasem încă să destup damigenele de pe balcon. Le-am turnat de băut, dar unu’ chel şi gras, care zicea că făcuse armata cu mine la cavalerie, îi tot dădea zor cu aluzia la curcan:
— Zic zece, tu taie una.
I-am tăiat eu o felie de friptură, da’ el tot zece a luat, pasă-mi-te călăria face poftă de mâncare. Mânca şi oftă:
— Apă limpede până n-oi vedea, cea tulbure n-o lepăda.
Pe la unsprezece a sosit şi tovarăşul Dumitru cu soţia. S-a scuzat că stă puţin, dar la 12 fix e convocat la director cu o problemă ce nu se poate amâna până la anul. S-a aşezat, a luat paharul şi l-a dat pe gât. Iar nevastă-sa a mai cerut o porţie de sarmale că le apreciase încă din picioare.
— Nu e meşteşug a găti mâncare, ci e meşteşug a o potrivit de sare.
Aici cam avea dreptate că bucatele le pregătiseră nevastă-mea şi vecina Ziţa şi, cu două bucătărese, iese mâncarea nesărată.
Şi-a pus solniţa la îndemâna dreaptă şi aşa s-a mai dus o duzină de sarmale, că mai mult ca sigur la anu’ n-o mai cuprinde sumanu. Şi abia i-a luat nea Mitică unul de vulpi argintii.
Tocmai se apropia de 12 când Alecu dădu un chiot:
— Vinul fără lăută e ca gura mută!
Aşa că au pus magnetofonul, au dat covorul deoparte şi a început dansul. Alecu a stins lampadarele şi a lăsat numai veiozele. Când a trecut pe lingă mine, mi-a şoptit:
— Noaptea şi hîdele-s frumoase.
Ce-i drept, şi eu am aşteptat să bată de 12. Că nu aduce anul ce-aduce ceasul. Dar până la urmă nici cu fetele, nici cu nevestele, nici cu nea Mitică, şi tare mi-e teamă că s-a dus avansarea.
Deodată mă pomenesc cu Alecu:
— Nu scoţi, unchiule, vişinata aia veche a matale de prune? Aşa, măcar un păhărel, pentru mine.
M-am uitat eu chiorâș la el şi am oftat. Lumea este din bucăţi: cere unul, dai la toţi. Da’ ce era să fac? Am dat. Ştia el că cine cere nu piere, dar nici nume bun nu are. Cred şi eu. Îl cheamă Alecu Păstîmac.
Dar el nu s-a mulţumit cu atât. I-a zis Se- vastiţei:
— Muierea bărbată mult tort ne arată. Că-1 văzuse afurisitul când a vrut să intre în baie şi-a deschis din greşeală uşa de la frigider.
Şi aşa am petrecut până dimineaţa. Ce-a fost verde s-a uscat, ce-a fost dulce s-a mâncat. La plecare, fină-mea:
— Bucatele au fost bune, dar n-a ştiut naşa a le pune.
Poftim! Să-i mai inviţi şi altă dată!
Asta-i! Ce-şi face omul singur, nici dracu nu-l poate desface!
După ce-au plecat toţi, am căzut pe pat de oboseală, îmbrăcat şi fără aşternut şi-am adormit cu gândul: Cum îţi vei aşterne, aşa vei dormi.
Discuţie fără subiect
Am auzit fără voie o discuţie între doi prieteni. Şedeau la o masă nu departe de mine şi vorbeau cam tare. Aş putea să
spun cititorului unde şi când s-a întâmplat asta. Aş putea —
dacă aş fi întrebat — să precizez şi cine erau cei doi, unde sunt domiciliaţi şi unde lucrează. Dar au toate acestea vreo importanţă? Cei doi şedeau cu câte o halbă de bere în faţă şi fumau...
— Ce plăcut e aici! Ce frumos!
— O adevărată plăcere! Te mai relaxezi...
— Te mai distrezi...
— Mai tu o bere...
Ciocniră.
— Mm, ce bună e!
