— Mai scapi de zgomotul oraşului...
— Scapi de zgomotul maşinilor...
— Stop! Nici un cuvânt despre maşini. Sunt în concediu.
— Şi eu la fel.
— Tot în concediu?
— Medical. Ea m-a îmbolnăvit, maşina.
— Maşina e un tiran.
— Un despot! Şi când te gândești că mi-am luat maşină
numai ca să merg la pescuit. Pescuitul calmează, odihneşte.
Iţi linişteşte nervii...
— Ce nervi?
— Nervii pe care ţi-i face maşina. Ai dreptate, să vorbim despre altceva. Nici un cuvânt despre maşină!
— Chiar aşa! Ca şi când n-ar exista şi alte subiecte de conversaţie...
— Ce, pe timpul trăsurilor, oamenii discutau despre maşini?
— Discutau despre cai.
— Sau ce, se plângeau că nu găsesc piese de schimb?
— Le şi convenea. Potcoave şi caiele se găsesc pe toate drumurile. Uite, şi eu am găsit una cu ocazia unei pene de cauciuc.
— Parcă era vorba să nu...
— De acord. Nici un cuvânt. Să stea acolo pe butuci, fără
semeringuri...
— Fără lichid antigel!
— Fără lanţ de distribuţie!
Ospătarul aduse alt rând de halbe. Un timp băură în tăcere, ronţăind alune americane indigene. Apoi unul reluă
discuţia:
— Ai o jachetă foarte frumoasă...
— Iţi place? E foarte practică.
— Da. Simplă şi de efect.
— E dintr-un material foarte rezistent.
— Nu trece ploaia prin el?
— Nici un strop. Şi nici nu e scump.
— Dacă nu e scump, e tocmai ce-mi trebuie că intră
metraj mult.
— Da’ de unde! Din doi metri ţi-ai făcut-o că e dublu lat.
— Din doi metri, o husă?
— Mmmmm, parcă era vorba să nu pomenim de...
— Aşa e, iartă-mă. Că, slavă domnului, sunt atâtea subiecte de conversaţie... Uite, de exemplu, ai văzut aseară
filmul la televizor?
— Aseară? Cu ce era?
— Cu una splendidă, decapotabilă. Dar cred că
consumăăăă...
