— Nu-i chiar o coincidenţă, spuse el cu precauţie. Cred că
erau fraţi.
Balfour pufni în râs.
— Crosbie Wells şi Frank Carver, fraţi? Nu-mi pot imagina ceva mai improbabil. Doar prin alianţă, precis!
Zâmbetul prostesc reveni pe buzele lui Lauderback, care începu să împungă cu degetul într-o firimitură de pâine.
— Dar cine ţi-a spus asta? adăugă Balfour, observând tăcerea celuilalt.
— Nu ştiu, zise Lauderback.
— Carver a menţionat ceva când a semnat hârtiile?
— Poate asta a fost.
— Mda! Dacă aşa spui tu, dar uitându-te la ei, niciodată nu m-aş fi gândit, zise Balfour. Unul atât de înalt şi izbitor, celălalt aşa un terchea-berchea... aşa de pipernicit...!
Lauderback se înfioră, mâna îi zvâcni nervos pe masă, ca şi cum ar fi vrut să înşface ceva.
— Crosbie Wells era un terchea-berchea?
Balfour flutură din mână.
— L-ai văzut mort.
— Da, doar mort, niciodată viu, zise Lauderback, Ştii, e straniu, dar nu-ţi poţi da seama cum arată un tip fără viaţă în el.
Fără însufleţire.
— O, zise Balfour rumegând ideea.
— Un mort pare creat, continuă Lauderback. Aşa cum o sculptură pare creată. Te face să te minunezi de măiestria proiectului; te face să te gândeşti la creator. Pielea este netedă.
Fină. Cum e ceara, cum e marmura, dar nu întru totul la fel, fiindcă nu păstrează lumina, cum vezi la o figură de ceară, şi nici nu o reflectă, ca o bucată de piatră. Are un finisaj mat, cum ar zice un pictor. Nu străluceşte.
Dintr-odată, Lauderback părea foarte jenat. Încheie peroraţia întrebând destul de brutal:
— Tu ai văzut vreodată un om decedat de puţin timp?
Balfour încercă să ignore interogaţia („E periculos să pui o asemenea întrebare pe un teren aurifer”), însă politicianul aştepta un răspuns, iar în cele din urmă agentul maritim a fost nevoit să admită că nu avea ce să-i răspundă.
— N-ar fi trebuit să spun „ai văzut”, adăugă Lauderback ca pentru sine. Trebuia să te întreb dacă „ai fost martor” la aşa ceva.
Augustus Smith zise:
— Jock a pus mâna pe gâtul tipului – nu-i aşa, Jock?
— Ah, ba da, zise Jock.
— Atunci, imediat după ce am intrat, continuă Augustus.
— Voiam să-l trezesc, spuse Jock. Nu ştiam că se prăpădise deja. Mă gândeam că poate doarme. Dar un lucru e cert: avea gulerul jilav. De sudoare, înţelegi, sudoarea nu se uscase încă pe el. Ne-am gândit că, probabil, nu trecuse nicio jumătate de ceas
de când murise.
Ar fi spus mai multe, însă Lauderback mişcă scurt din bărbie, ca să-l facă să tacă.
— Nu-mi pot explica, efectiv, zise Balfour. S-a semnat cu numele de Wells!
— Probabil că avem în vedere doi bărbaţi diferiţi, zise Lauderback.
— Carver are o cicatrice pe obraz, exact aici. Albicioasă. În formă de... în formă de seceră.
Lauderback îşi ţuguie buzele, apoi clătină din cap.
— Nu-mi amintesc nicio cicatrice.
— Dar era brunet? Mătăhălos? Cu mutră de brută, s-ar putea spune?
— Da.
— Nu-mi pot explica, efectiv, repetă Balfour. Ce motiv ar avea un om să-şi schimbe numele? Şi fraţi! Frank Carver – şi Crosbie Wells!
Lauderback mişca din gură pe sub mustaţă, de parcă şi-ar fi muşcat buza. Cu o voce complet schimbată, zise:
— Tu l-ai cunoscut?
