— Pe Crosbie Wells? Nicidecum, spuse Balfour rezemându-se de spătar, foarte încântat că i se adresase o întrebare directă.
Construia un gater, undeva departe prin Valea Arahura, în fine, ai văzut coliba, ai fost acolo. Eu m-am ocupat de transport –
echipament şi celelalte –, aşa că îl cunoşteam din vedere.
Odihnească-se în pace. Un maori era partenerul lui. Lucrau împreună la gater.
— Te-a frapat... drept un anumit gen de om?
— Drept ce gen de om?
— Orice gen, spuse Lauderback, şi mâna îi zvâcni din nou.
Înroşindu-se, reformulă întrebarea:
— Vreau să spun: cum ţi s-a părut ca om?
— N-am ce să-i reproşez, zise Balfour. Îşi vedea de treaba lui.
După cum vorbea, aş zice că era originar din Londra.
După o scurtă pauză, se aplecă în faţă conspirativ şi adăugă:
— Sigur, se spun tot felul de lucruri pe seama lui, acum că
s-a dus.
Din nou, Lauderback nu avu nicio reacţie. Se purta foarte ciudat, îşi zicea Balfour; parcă-şi înghiţise limba, ba chiar se făcuse stacojiu la faţă. Ai fi zis că dorea, în egală măsură, ca Balfour să îi răspundă la nişte întrebări foarte specifice, dar şi să
înceteze complet să mai vorbească. Cei doi aghiotanţi păreau
să-şi fi pierdut interesul – Jock împingea o bucată de ficat de colo colo pe farfurie, iar Augustus stătea cu capul întors, privind cum ploaia bătea în fereastră.
Balfour îi studia cu coada ochiului. Cei doi erau ca nişte sateliţi pe lângă Lauderback. Dormeau pe nişte perne în camera lui, îl însoţeau pretutindeni şi tot timpul s-ar fi zis că vorbeau şi acţionau la plural, ca şi cum ar fi avut în comun nu doar numele, ci şi identitatea. Până în acea dimineaţă, Balfour îi considerase drept nişte tipi simpatici, joviali şi ageri la minte; devotamentul lor faţă de Lauderback i se păruse un lucru minunat, deşi permanenta lor prezenţă îl cam călcase pe nervi. Dar acum? Se uită de la unul la celălalt şi îşi dădu seama că nu mai era atât de sigur.
Lauderback nu-i spusese aproape nimic lui Balfour despre capitolul final al călătoriei lui prin Alpi în urmă cu două
săptămâni. Cea mai mare parte din ceea ce ştia Balfour despre seara sosirii lui în Hokitika provenea din West Coast Times, care publicase o variantă prescurtată a relatării făcute de Lauderback, în scris, în faţa oamenilor legii. Lauderback nu era suspectat că
ar fi jucat vreun rol în omoruri: unul – o tentativă, celălalt real; raportul medicului legist înlătura orice îndoială că Crosbie Wells ar fi murit din cauze pur naturale, iar medicul a putut demonstra că opiul din cauza căruia Anna Wetherell fusese la un pas de moarte era al ei. Însă Balfour se întreba acum dacă relatarea din ziar reflectase adevărul.
Se uita cum Jock Smith plimba bucata de ficat prin farfurie.
Era foarte ciudat cum Lauderback devenise dintr-odată atât de curios în privinţa personalităţii lui Crosbie Wells; şi mai ciudat chiar era să-şi imagineze că Crosbie Wells, care fusese un om blajin şi modest, lipsit de orice fel de influenţă, putea avea o legătură familială – sau orice tip de legătură – cu rău famatul Francis Carver. Lui Balfour nu-i venea să creadă aşa ceva. Şi, pe urmă, mai era problema târfei de pe drum. Era oare acel fapt doar o coincidenţă sau avea legătură totuşi cu decesul prematur suferit de Crosbie Wells? De ce fusese Lauderback atât de refractar să vorbească despre cele două întâlniri? Refractar până
acum.
Parţial pentru a înviora conversaţia şi parţial pentru a-şi înfrâna imaginaţia, nelăsând-o să divagheze spre acuzaţii nefondate la adresa prietenului său, Balfour spuse:
— Vasăzică, i-ai vândut lui Carver barcul, doar că tu credeai că numele lui era Wells, iar el ţi-a spus, aşa, din întâmplare, că
are un frate pe nume Crosbie, pitit bine pentru orice eventualitate.
— Nu-mi mai amintesc, zise Lauderback. Asta a fost acum aproape un an. A trecut mult timp de-atunci.
— Dar, pe urmă, dai întâmplător peste fratele aceluiaşi individ – proaspăt mort –, un an mai târziu! continuă Balfour. Şi asta tocmai de cealaltă parte a Alpilor, într-un loc unde puneai piciorul pentru prima oară! Bizar să se brodească totul aşa, nu crezi?
Lauderback, care atunci când se simţea strâns cu uşa îşi lua un aer de falsă condescendenţă, ripostă şi acum pe un ton cam trufaş:
— Doar o minte slabă poate crede în coincidenţe.
Balfour ignoră această maximă.
— Alias Carver? Sau alias Wells? reflectă el, dar fără să-l scape din ochi pe politician.
— Vreţi să mai umplu o carafe, domnule L? întrebă Augustus Smith.
Lauderback bătu scurt în masă:
— Da, umple încă una. Perfect.
— Godspeed a ridicat ancora cam acum două săptămâni, spuse Balfour. Face naveta între Coasta de Vest şi Canton, nu-i aşa? Negoţ cu ceai, parcă aşa ştiam. Aşadar, presupun că pentru o vreme nu-l vom vedea pe Carver prin părţile astea.
— Hai să nu mai discutăm despre asta, spuse Lauderback.
Am încurcat eu numele. Pesemne că am făcut o confuzie şi am încurcat eu numele. Nu are importanţă.
— Ba, ia stai aşa, spuse Balfour, căruia îi venise o nouă idee.
