— Prea bine, coniţă.
Lydia Wells îşi aranjă almanahurile şi hărţile astrale în braţe, aruncă o privire în oglinda de pe hol, ca să se convingă că lăsa impresia pe care o voia ea, apoi urcă scara, ciocăni vioi la camera Annei şi deschise uşa fără să aştepte să fie poftită înăuntru.
— Aşa-i că e mult mai bine acum, după ce ai mâncat, ai făcut baie şi te simţi curată? spuse ea în loc de salut.
Anna era aşezată la fereastră. Sări în picioare când doamna Wells intră în cameră şi, înroşindu-se toată, spuse:
— Da, doamnă, e mult mai bine. Sunteţi prea bună cu mine.
— Nu există niciodată îndeajuns de multă bunătate, declară
doamna Wells punându-şi cărţile pe masa de lângă sofa.
Aruncă repede o privire spre bufet, făcând în minte un inventar al sticlelor, după care se întoarse cu faţa spre Anna şi zâmbi.
— Ce bine ne vom distra în seara asta! Îţi voi întocmi harta natală. Anna încuviinţă din cap. Dar era încă foarte roşie la faţă.
— De fiecare dată când fac cunoştinţă cu cineva, îi întocmesc harta natală, continuă doamna Wells. O să ne distrăm de minune când vom afla ce îţi rezervă ţie viitorul. Şi am adus pentru cină o plăcintă cu carne: cea mai bună din tot ce se găseşte în Dunedin.
Te bucuri?
— Mă bucur foarte mult, spuse Anna băgând privirea în pământ. Doamna Wells nu părea să fi remarcat stânjeneala Annei.
— Şi-acum, spuse Lydia aşezându-se pe sofa şi trăgând spre ea cea mai mare dintre cărţi. Care este data naşterii tale, draga mea?
Anna îi spuse.
Doamna Wells se trase înapoi, ducându-şi mâna la inimă:
— Nu! exclamă ea.
— Ce e?
— Teribil, cât de ciudat!
— Ce e ciudat? spuse Anna înspăimântată.
— Eşti născută în aceeaşi zi cu un tânăr căruia tocmai...
Dar Lydia Wells nu duse fraza până la capăt. Apoi spuse numaidecât:
— Câţi ani ai, domnişoară Wetherell?
— Douăzeci şi unu.
— Douăzeci şi unu! Şi te-ai născut la Sydney?
— Da, doamnă.
— Chiar în oraş?
— Da.
Lydia Wells se minuna din ce în ce mai mult.
— Nu ştii cumva exact ora la care te-ai născut?
— Cred că m-am născut noaptea, spuse Anna îmbujorându-se din nou. Aşa zice mama. Dar nu ştiu exact la ce oră.
— Este uluitor! strigă doamna Wells. Simt uimită! Este exact aceeaşi dată de naştere. Poate chiar sub acelaşi cer!
— Nu înţeleg, zise Anna.
Vorbind în şoaptă, aproape conspirativ, Lydia Wells îi explică.
Ea, în fiecare după-amiază, se ducea la un hotel de pe strada George, unde la un tarif modic, le făcea horoscopul celor doritori să li se prezică viitorul. Majoritatea clienţilor ei era formată din tineri veniţi să caute aur. În acea după-amiază, în timp ce Anna savura o baie caldă, ea îi prezisese destinul unui tânăr de acest fel. Solicitantul (aşa l-a denumit ca) avea de asemenea douăzeci şi unu de ani şi se născuse de asemenea la Sydney exact în aceeaşi zi cu Anna!
Anna nu-şi putea explica euforia doamnei Wells.
— Şi ce înseamnă asta? întrebă ea.
— Ce înseamnă asta?! repetă Lydia Wells, continuând apoi în şoaptă. Înseamnă că s-ar putea să împărţi acelaşi destin cu un suflet pereche, domnişoară Wetherell!
— O, zise Anna.
— S-ar putea să ai un suflet pereche astral, al cărui drum prin viaţă îl oglindeşte perfect pe al tău!
Anna nu era impresionată de acest lucru, aşa cum sperase poate doamna Wells.
