Bun, înseamnă că am fost mai iute decât cliperul meu, deşi am venit călare! N-aş fi crezut! Sper că nu s-a întâmplat niciun bâldâbâc pe mare, ei?
Buna dispoziţie îi revenise complet; era chiar ghiduş. Ce tonic formidabil pentru moral poate fi perspectiva unei răzbunări!
— Nu, spuse Balfour din nou.
— E încă pe drum, ziceai?
Balfour tăcu o fracţiune de secundă, apoi spuse:
— Îhî, încă pe drum. Exact.
— Vine prin vest, de la Dunedin? Sau pe sus, prin strâmtoare?
Pe Balfour îl treceau toate năduşelile. Urmărea mişcarea fălcilor lui Lauderback, care mesteca bucata de ceapă. Într-un final, alese o cale mai ocolită.
— Pe sus, prin strâmtoare.
— O , da, zise Lauderback înghiţind. Chestiile astea sunt inevitabile, presupun. În transporturile maritime, mă refer. Dar să mă anunţi în momentul în care ajunge aici, da?
— Ah, sigur. Da. Te anunţ.
— Abia aştept să sosească, spuse Lauderback, apoi, ezitând un pic, adăugă: Ştii, Tom, mai e un lucru. Trebuie să înţelegi că
tot ce ţi-am povestit eu în dimineaţa asta...
— E strict confidenţial, zise Balfour pe nerăsuflate. Nu spun nimănui.
— Acum, când campania mea electorală e în faza...
— Nu-i nevoie să insişti, îi reteză vorba Balfour, scuturând din cap. Nu-i nevoie să-mi explici. Mâlc e parola!
— Bravo, mulţam frumos, zise Lauderback împingându-se cu scaunul în spate şi bătându-se cu palmele pe genunchi. Bun.
Bietul Jock, bietul Augustus. M-am purtat grosolan cu ei.
— Da, bietul Jock, bietul Augustus, da, repetă Balfour mişcând din mână spre Lauderback, în semn că era liber să
plece, însă Lauderback, fredonând acum printre dinţi, se întinsese deja să-şi ia haina.
Lui Balfour îi bătea inima foarte repede. Nu era învăţat cu oribila apăsare interioară care apare după o minciună, când mincinosul îşi dă seama brusc că neadevărul pe care l-a rostit îl ţine de-acum prizonier; că trebuie acum să mintă în continuare şi să brodeze minciuni mai mici pe prima minciună, şi să rămână
captiv în solitara contemplare a propriei lui greşeli. Balfour îşi va purta minciuna ca pe un lanţ legat de picioare, până când lada va fi găsită. Trebuia să facă asta repede, fără să ştie Lauderback şi, cu atât mai puţin, fără ajutorul lui.
— Domnule Lauderback, spuse el. Cred că n-ar strica să faci pe politicianul un timp. Du-te şi dă mâna cu oamenii. Joacă
barbut. Joacă popice. Mergi într-o seară la teatru. Lasă toate astea deoparte.
— Şi tu, ce-o să faci?
— Mă duc pe chei să pun nişte întrebări în dreapta şi-n stânga. Să aflu ce-i de capul lui Carver, unde s-a dus.
O umbră de panică trecu fugitiv peste chipul lui Lauderback.
— Parcă spuneai că s-a dus la Canton. Nu aşa ai zis? Negoţ
cu ceai?
— Da, dar mai bine să fim siguri, spuse Balfour. Mai bine să
fim pregătiţi.
Se gândea la lada care dispăruse, dar şi la noua posibilitate ca Francis Carver să o fi furat. (Dar de ce să vrea Carver să se răzbune de două ori pe Alistair Lauderback, ştiut fiind că primul act de şantaj funcţionase fără nicio hibă?)
— Cu discreţie, spuse Lauderback. Procedează cu discreţie când pui întrebările.
— Nicio problemă, răspunse Balfour. Oamenii mă cunosc bine pe Gibson Quay şi, în plus, nu uita că am făcut multe expedieri cu Godspeed. Oricum: mai bine eu decât tu.
— Da, mai bine, zise Lauderback. Da. Perfect. Fă tu asta, atunci, zise el clătinând aprobator din cap.
În realitate, acesta era exact genul de sarcină pe care Alistair Lauderback, ca om cu dare de mână, era învăţat să o încredinţeze altora. Nu i se părea ciudat ca Balfour să se ocupe într-o zi de sâmbătă de rezolvarea treburilor altuia. Nu a avut nicidecum reflexul de a se întreba în sinea lui dacă Balfour nu-şi risca în vreun fel reputaţia, asociindu-se cu un caz de încornorare, şantaj, omor şi răzbunare, şi nici nu se sinchisea în vreun fel de modalitatea în care Balfour putea fi recompensat.
Simţea doar o mare uşurare sufletească. O ordine invizibilă
fusese reinstituită: acelaşi gen de ordine a lucrurilor care presupunea ca oul fiert să îl aştepte pe masă în fiecare dimineaţă
şi ca farfuriile să fie debarasate cu promptitudine. Îşi înfoie nodul cravatei cu vârful degetelor şi se ridică de la masă, ca un om sătul şi satisfăcut.
Pe un ton dezinvolt, Balfour spuse:
