când mormântul avea să fie săpat, comandantul închisorii a dat ordin ca Crosbie Wells să fie depus pe jos în biroul lui din Tabăra Poliţiei, cu un aşternut din muselină între cadavru şi sol.

După ce cadavrul a fost aranjat cu mâinile încrucişate pe piept, temnicerul i-a dat afară pe toţi din cameră şi a închis bine uşa, făcând să se cutremure coridorul. Pereţii interiori ai casei temnicerului erau făcuţi din stambă imprimată, întinsă bine şi prinsă cu ţinte de structura clădirii, iar când scândurile scârţâiau în bătaia vântului sau se clătinau când cineva păşea apăsat sau trântea brusc vreo uşă, toţi pereţii fremătau şi se unduiau, ca suprafaţa unui iaz, astfel încât, văzându-i cum tremurau, nu puteai să nu te gândeşti la spaţiul de vreo cinci centimetri dintre cele două foi de pânză, acel spaţiu mort din jurul şarpantei, plin de praf, ca un ecran pe care se proiectau umbrele mişcătoare ale trupurilor din camera alăturată.

Cineva trebuie să stea cu el, insista Tauwhare. Wells nu putea să fie lăsat singur, zăcând pe jos, fără nici măcar o flacără

aprinsă în odaie, fără nimeni care să-l privegheze, să-l atingă, să

se roage în numele lui, să se roage pentru el sau să cânte.

Tauwhare a încercat să explice principiile tangi 13 , deşi nu erau principii, ci rânduieli, prea sacre pentru a putea fi explicate, prea sacre chiar pentru a putea fi apărate: acesta era, pur şi simplu, felul cum se cuvenea să fie făcute lucrurile, cum trebuia să fie făcute lucrurile. Un spirit nu se desprinde complet de trup până

ce acesta nu este îngropat, spunea el. Există cântece, şi rugăciuni... Temnicerul l-a mustrat, numindu-l „păgân”.

Tauwhare s-a înfuriat. Cineva trebuie să stea cu el până la înmormântare, a zis el. Eu voi sta cu el până la înmormântare.

Crosbie Wells a fost prietenul şi fratele meu. Crosbie Wells, i-a întors-o temnicerul, a fost un alb şi, doar dacă vreo umbră

efemeră nu mi-o fi luat minţile, în niciun caz n-a fost frate cu tine. Înmormântarea se va ţine marţi dimineaţă; dacă vrei să te faci util, dă o mână de ajutor la săparea gropii.

Dar Tauwhare a rămas acolo. A stat de veghe pe prispă, apoi în grădină, apoi pe uliţa dintre cabana temnicerului şi Tabără – şi din fiecare loc a fost mătrăşit. În final, temnicerul a ieşit din clădirea închisorii ţinând în mână un pistol cu pat lung. Era decis să-l împuşte pe Tauwhare dacă-l prindea la mai puţin de cincizeci de metri de Tabără, indiferent de oră, înainte de momentul când cadavrul lui Crosbie Wells avea să fie coborât în pământ, şi se jura pe ce-avea el mai sfânt, aşa a zis. Prin urmare, Tauwhare s-a tras înapoi cu cincizeci de paşi, numărându-i meticulos, şi s-a aşezat lângă faţada de lemn a Băncii Grey & Buller. De la această distanţă l-a privegheat pe bunul lui prieten şi i-a spus cuvinte duioase în ultima noapte dinainte ca spiritul lui să plece pe ultimul drum.

— Când a murit Crosbie, eu eram în Arahura, spuse Tauwhare.

— Erai în vale? întrebă Balfour. Erai acolo când a murit?

— Puneam o capcană pentru kereru, zise Tauwhare. Ai auzit de kereru?

— E un fel de pasăre, nu?

— Da, foarte gustoasă. Bună pentru tocăniţă.

— Am înţeles.

Din gambeta lui Balfour începuse să picure ploaia. Îşi scoase 13 Rituri funerare (lb. maori).

pălăria de pe cap şi lovi cu ea de picior. Costumul de pe el se udase deja, cenuşiul stofei întunecându-se până la o nuanţă de antracit. Cămaşa devenise transparentă, lăsând să se vadă prin ţesătură culoarea pielii.

— Am montat capcana înainte de lăsarea serii, ca să prind păsările dimineaţa, spuse Tauwhare. De pe dâmb, se vedea casa lui Crosbie – de deasupra. În seara aceea, patru bărbaţi au intrat înăuntru.

— Patru? repetă mirat Balfour, punându-şi pălăria la loc pe cap. Eşti sigur că nu trei bărbaţi – unul foarte înalt, pe un armăsar negru; alţi doi, mai scunzi, amândoi pe nişte iepe roaibe? Adică Alistair Lauderback, cu Jock şi Augustus. Sunt inşii care au descoperit cadavrul lui – cei care au anunţat poliţia.

— Am văzut trei bărbaţi călare, da, spuse Tauwhare, încuviinţând lent din cap. Dar înainte să vină ei, am văzut un om pe picioarele lui.

— Un om, şi era singur – i-auzi! Ştii precis, da, Ted? spuse Balfour, dintr-odată foarte incitat. Da, ce naiba, sigur că ştii precis!

— Nu m-am alarmat, continuă Tauwhare, fiindcă nu ştiam că

Crosbie Wells a murit în acea seară. N-am ştiut că era mort decât abia dimineaţă.

— Un bărbat – intrând în colibă, şi era singur! spuse Balfour începând să se foiască. Şi asta înainte de Lauderback! Înainte să

vină Lauderback?

— Vrei să ştii numele lui?

Balfour se răsuci pe călcâie.

— Ştii cine a fost? spuse el aproape ţipând. Doamne Sfinte, da, spune-mi!

— Negociem, ripostă Tauwhare imediat. Eu spun preţul meu; tu zici oferta ta. O liră.

— Negociem? se miră Balfour.

— O liră, repetă Tauwhare.

— Stai aşa, spuse Balfour. Vasăzică ai văzut un bărbat intrând în coliba lui Wells în ziua morţii lui, exact în ziua morţii lui, acum două săptămâni? Chiar ai văzut pe cineva făcând asta?

Şi ştii – fără vreo umbră de îndoială – cine era acest individ?

— Ştiu numele, spuse Tauwhare. Îl ştiu pe individ. Fără

cacealma.

— Fără cacealma, conveni Balfour. Dar înainte să dau banul, vreau să mă asigur că într-adevăr l-ai văzut, pricepi? Vreau să fiu sigur că nu mă duci cu preşul. Un tip voinic, aşa era? Foarte

brunet?

Tauwhare îşi puse mâinile în sân.

— Joacă cinstit, spuse el. Fără cacealma.

— Bineînţeles că joc cinstit, spuse Balfour. Bineînţeles.

— Negociem. Eu mi-am fixat preţul la o liră. Acum, fă tu oferta.

— Masiv – era un tip masiv? Bondoc? Vreau doar să fiu sigur, înţelege. Vreau să fiu sigur că eşti de bună-credinţă. Apoi negociem. Dacă tu vrei să-mi tragi mie o cacealma, ha, ce zici?

— O liră, repetă încăpăţânat Tauwhare.

— Francis Carver a fost, nu-i aşa, Ted? Nu-i aşa că am dreptate? A fost Francis Carver – căpitanul de vas? Căpitanul Carver?

Balfour încerca să ghicească – dar ghicea bine. O umbră de profundă jignire întunecă figura lui Tauwhare, care răsuflă

zgomotos.

— Am zis fără cacealma, spuse el pe un ton de reproş.

— N-a fost nicio cacealma, Ted, ripostă Balfour. Ştiam dinainte, asta e tot, înţelegi. Doar că uitasem. Desigur, Carver a făcut un drum până la coliba lui Crosbie Wells în acea zi. El a fost, nu-i aşa? Căpitanul Carver a fost bărbatul pe care l-ai văzut? Mie poţi să-mi spui – nu e un secret, din moment ce eu ştiu deja. Scrută chipul băştinaşului, vrând să se convingă.