— Care lot e? Cine e proprietarul?
— Mina se numeşte Aurora, zise funcţionarul bancar rostind foarte pedant cuvintele. Proprietar şi întreprinzător este...
— Emery Staines, îi tăie vorba Balfour încuviinţând din cap.
Da, ştiu locul – în sus, spre Kaniere. Aha, păi asta-i o informaţie capitală. Staines este un bun prieten de-al meu. O să mă duc să
stau de vorbă cu el. Vă mulţumesc frumos, domnule...?
— Frost.
— Vă mulţumesc frumos, domnule Frost. Mi-aţi fost de un real ajutor.
Dar tânărul se uita la Balfour cu o expresie ciudată.
— Domnule Balfour, spuse el. Poate nu aţi auzit.
— Ceva legat de Staines?
— Da.
— A murit? se crispă Balfour.
— Nu, zise Frost. A dispărut.
— Ce? Când?
— Acum două săptămâni.
Balfour căscă ochii mari.
— Îmi pare rău să vă dau eu vestea asta – dacă sunteţi aşa bun prieten cu el.
Balfour nu sesiză tonul înţepător din remarca funcţionarului.
— A dispărut de două săptămâni! repetă el nevenindu-i parcă
să creadă. Şi nimeni nu vorbeşte despre asta? Eu de ce n-am auzit nimic?
— Vă asigur că s-a vorbit mult pe acest subiect, spuse Frost.
Un anunţ a fost publicat zilnic, săptămâna asta, la rubrica
„Persoane dispărute”.
— Eu nu citesc niciodată mica publicitate, spuse Balfour.
(Dar bineînţeles: în ultimele două săptămâni fusese tot timpul cu Lauderback, ajutându-l să se prezinte comunităţilor din lungul Coastei; din cauza asta, nu mai frecventase localul Corintianul, cum făcea îndeobşte serile, ca să bea o halbă de bere cu ceilalţi colonişti şi să comenteze ştirile locale.)
— Poate o fi găsit un filon, spuse el. Asta s-ar putea să fie.
Poate că Staines a găsit o vână rentabilă sus, prin hăţişuri pe undeva, şi preferă să tacă mâlc până revendică terenul.
— Poate, admise curtenitor funcţionarul, fără să vrea să
spună mai mult.
— A dispărut! spuse din nou Balfour muşcându-şi buza. Nu pot să înţeleg, efectiv!
— Mă tot întreb dacă această ştire va avea importanţă pentru partenerul dumneavoastră, zise Frost netezind cu palma pagina la care registrul era deschis.
— Cine-i partenerul meu? zise Balfour cumva alarmat, crezând că funcţionarul se referea la Alistair Lauderback, al cărui nume avusese grijă să nu îl menţioneze.
— Cum, păi domnul Carver, zise Frost clipind des. Posibilul dumneavoastră partener de afaceri, după cum tocmai m-aţi informat, domnule. Domnul Carver are o investiţie în comun cu domnul Staines. Astfel, dacă domnul Staines moare...
Lăsă fraza neterminată, ridicând din umeri.
Balfour miji ochii suspicios. Tânărul părea să insinueze, fie şi vag, că Francis Carver ar fi cumva răspunzător de dispariţia lui Emery Staines, o insinuare în sprijinul căreia, cu siguranţă, nu avea nicio dovadă. Atitudinea lui era foarte clară, deşi nu îşi exprimase de fapt nicio opinie pentru care să poată fi blamat. Din tonul vocii, reieşea că îi displăcea Carver, chiar dacă prin cuvinte îşi exprima părerea de rău pentru posibila pierdere suferită de acesta. Balfour, intuind laşitatea acestei ambiguităţi, aproape că
se enervă, dar pe urmă îşi aminti că, de fapt, scenariul prezentat de el era o minciună. Nu intenţiona să intre într-o afacere cu Carver, ceea ce însemna că nu avea de ce să îi ţină partea într-o dispută împotriva acestuia.
Dar atunci tânărul Frost îşi înăbuşi un zâmbet, iar Balfour înţelese perfect, cuprins brusc de indignare, că, de fapt, individul îşi bătea joc de el. Frost nu crezuse nicio clipă în balivernele lui!
Frost ştia că Balfour nu intenţiona să intre în afaceri cu Carver; ştia că această minciună fusese născocită pentru a masca un alt scop, iar acum, pe lângă ofensa de a-l fi dat în vileag, adăuga şi insulta de a-l lua în derâdere, considerând că Balfour era amuzant! Lui Balfour îi era ciudă că fusese prins pe picior greşit, dar şi mai mult îi era ciudă să fie ridiculizat, mai ales de către un individ care îşi petrecea zilele într-o chichineaţă, semnând cecuri în numele altora. (Această ultimă remarcă îi aparţinea lui Lauderback, iar Balfour şi-o amintea vag din acea dimineaţă, dar acum îi venise în minte ca şi cum reflecţia i-ar fi aparţinut chiar
lui.) Furios dintr-odată, se aplecă în faţă şi se prinse cu mâinile de zăbrelele grilajului.
— Uite ce e, spuse el încet. Fii atent la mine. N-am de gând să fac nicio afacere cu Carver, asta să-ţi fie clar. Consider că
