— Patru? repetă mirat Balfour, punându-şi pălăria la loc pe cap. Eşti sigur că nu trei bărbaţi – unul foarte înalt, pe un armăsar negru; alţi doi, mai scunzi, amândoi pe nişte iepe roaibe? Adică Alistair Lauderback, cu Jock şi Augustus. Sunt inşii care au descoperit cadavrul lui – cei care au anunţat poliţia.
— Am văzut trei bărbaţi călare, da, spuse Tauwhare, încuviinţând lent din cap. Dar înainte să vină ei, am văzut un om pe picioarele lui.
— Un om, şi era singur – i-auzi! Ştii precis, da, Ted? spuse Balfour, dintr-odată foarte incitat. Da, ce naiba, sigur că ştii precis!
— Nu m-am alarmat, continuă Tauwhare, fiindcă nu ştiam că
Crosbie Wells a murit în acea seară. N-am ştiut că era mort decât abia dimineaţă.
— Un bărbat – intrând în colibă, şi era singur! spuse Balfour începând să se foiască. Şi asta înainte de Lauderback! Înainte să
vină Lauderback?
— Vrei să ştii numele lui?
Balfour se răsuci pe călcâie.
— Ştii cine a fost? spuse el aproape ţipând. Doamne Sfinte, da, spune-mi!
— Negociem, ripostă Tauwhare imediat. Eu spun preţul meu; tu zici oferta ta. O liră.
— Negociem? se miră Balfour.
— O liră, repetă Tauwhare.
— Stai aşa, spuse Balfour. Vasăzică ai văzut un bărbat intrând în coliba lui Wells în ziua morţii lui, exact în ziua morţii lui, acum două săptămâni? Chiar ai văzut pe cineva făcând asta?
Şi ştii – fără vreo umbră de îndoială – cine era acest individ?
— Ştiu numele, spuse Tauwhare. Îl ştiu pe individ. Fără
cacealma.
— Fără cacealma, conveni Balfour. Dar înainte să dau banul, vreau să mă asigur că într-adevăr l-ai văzut, pricepi? Vreau să fiu sigur că nu mă duci cu preşul. Un tip voinic, aşa era? Foarte
brunet?
Tauwhare îşi puse mâinile în sân.
— Joacă cinstit, spuse el. Fără cacealma.
— Bineînţeles că joc cinstit, spuse Balfour. Bineînţeles.
— Negociem. Eu mi-am fixat preţul la o liră. Acum, fă tu oferta.
— Masiv – era un tip masiv? Bondoc? Vreau doar să fiu sigur, înţelege. Vreau să fiu sigur că eşti de bună-credinţă. Apoi negociem. Dacă tu vrei să-mi tragi mie o cacealma, ha, ce zici?
— O liră, repetă încăpăţânat Tauwhare.
— Francis Carver a fost, nu-i aşa, Ted? Nu-i aşa că am dreptate? A fost Francis Carver – căpitanul de vas? Căpitanul Carver?
Balfour încerca să ghicească – dar ghicea bine. O umbră de profundă jignire întunecă figura lui Tauwhare, care răsuflă
zgomotos.
— Am zis fără cacealma, spuse el pe un ton de reproş.
— N-a fost nicio cacealma, Ted, ripostă Balfour. Ştiam dinainte, asta e tot, înţelegi. Doar că uitasem. Desigur, Carver a făcut un drum până la coliba lui Crosbie Wells în acea zi. El a fost, nu-i aşa? Căpitanul Carver a fost bărbatul pe care l-ai văzut? Mie poţi să-mi spui – nu e un secret, din moment ce eu ştiu deja. Scrută chipul băştinaşului, vrând să se convingă.
Tauwhare stătea cu fălcile încleştate. Printre dinţi, mormăi în barbă:
— Ki te tuobu koe, me maunga teitei. 14
— Bravo, Ted, să fiu al naibii dacă nu mi-ai făcut un mare serviciu, să ştii, şi n-o voi uita, zise Balfour, care de-acum era ud ciuciulete. Şi, auzi, să ştii că dacă voi avea nevoie vreodată de ceva, la tine voi apela, da? Şi o să-ţi capeţi şi moneda aia în vreun fel.
Tauwhare ridică bărbia.
— Îţi trebuie maori, spuse el, dar nu ca o întrebare. Îţi trebuie maori, vii la mine. Eu nu fac treburi de trepăduş. Dar dacă îţi trebuie limba, pot să te învăţ eu multe lucruri.
Nu pomeni nimic de talentul lui de cioplitor. El nu vânduse niciodată pounamu. Nu voia să vândă pounamu. Fiindcă nu poţi fixa un preţ pentru o comoară, la fel cum nu poţi cumpăra 14 Capul să nu-l pleci decât în faţa unui munte falnic (lb. maori).
mana 15, şi la fel cum nu poţi face un târg cu un zeu. Aurul nu era o comoară – Tauwhare ştia asta. Aurul era asemenea oricărui capital, prin faptul că nu avea memorie: deplasarea lui era mereu înainte, departe de trecut.
— În regulă, dar dai mâna cu mine, da?
Şi Balfour prinse în palma lui udă mâna cu piele uscată a lui Tauwhare, strângând-o viguros.
— Bravo, Ted, eşti un om de treabă, da, eşti un om de treabă.
