După exact două minute, Spinn apăru în cadrul uşii.
Bătrânul îi arătă cu un gest obosit fotoliul. În timp ce se aşeza, Spinn îl studie cu atenţie, ca să-şi poată adapta stilul la starea sufletească a bătrânului conducător. Faţa
acestuia exprima o mare oboseală. Se impunea, deci, să fie scurt şi concis.
— Ce misiune ai acum, Spinn? întrebă Io cu o voce neutră.
— De rutină. Supraveghez uzina de concentrate metalifere.
— Cu cine mai lucrezi?
— Cu Ferry.
— Colegul tău, singur, ar face faţă?
— Cred că da, fiindcă uzina are program redus, fiind mare consumatoare de energie.
— Aveţi roboţi de supraveghere la dispoziţie?
— Nu. Se lucrează cu câmpuri magnetice prea puternice.
— Îi dau lui Ferry un robot de supraveghere cu circuite nemetalice, antimagnetic, iar ţie o misiune specială.
— Preferam invers, spuse Spinn hotărât.
— De ce? întrebă Io, surprins de sinceritatea brutală a tânărului. De obicei nu i se refuza nicio rugăminte. Iar pentru Spinn o misiune specială era o notă bună pentru avansare. La vârsta lui asta era o ocazie unică.
— Soţia mea urmează să nască. Nu se simte prea grozav. Stau mai mult cu ea. Îmi convenea programul redus de Ia uzina de concentrate metalifere.
Io căzu pe gânduri. Un copil pe PLANETĂ putea anula orice misiune specială. Spinn, care avea un indice de loialitate ridicat, alesese varianta care-l obliga cel mai mult: grija faţă de copil. Păcat! În Spinn avea încredere. Va trebui să se reorienteze. Altă soluţie nu exista.
Spinn privea jenat spre bătrân. Îi părea rău. Io însemna mult pentru el. Căsătoria cu Perry i-o datora lui. Părinţii fetei se împotriviseră acestei alianţe. Pe scara socială, el era undeva pe planul al doilea sau chiar al treilea. Şi, în plus, putea colinda în misiune întreaga PLANETĂ şi toţi sateliţii acesteia. Io îi convinsese cu argumente genetice.
Perechea Spinn-Perry putea să aibă copii. Chiar copii reuşiţi. Şi ăsta era un argument suprem pe PLANETĂ.
Familiile cu copii urcau social pe planul întâi. Perpetuarea speciei domina. Să iubeşti şi să ai şi dispensă genetică, ăsta era un noroc rar. Iar Spinn. care beneficiase de şansă
din plin, nu dorea să rateze naşterea copilului din cauza unei misiuni speciale. Totuşi trebuia să fie binevoitor cu binefăcătorul său, aşa că îndrăzni:
— Undeva departe?
Io se reculese, zâmbi, punându-şi coatele pe birou, şi spuse:
— Aici.
— Trei schimburi?
— Numai în perioadele de operare pe marele calculator biologic.
Asta ar însemna între orele 8 şi 10, socoti Spinn.
— Şi în rest?
— În rest, vei avea un robot de supraveghere totală cu obiective toate releele PLANETEI şi pe toţi sateliţii artificiali. Ce zici?
Spinn îşi frământa mâinile mari şi puternice.
— Spinn, reluă Io discuţia, nu am nevoie de timpul tău, ci de mintea şi de loialitatea ta. Vei avea de lucru cu o inteligenţă deosebită. Una dintre cele mai alese.
— Şi m-aţi ales pe mine pentru asta?
Mirarea
tânărului
era
perfect
justificată.
Ca
supraveghetor, nu era remarcabil. Prea tânăr şi prea îndrăgostit de nevastă, preferase misiunile liniştite şi de lungă durată.
— Eu cred, spuse Io, că este într-adevăr important să ai o carte de vizită frumoasă, plină cu fapte care să te recomande, dar mai important este să poţi. Şi, din câte scrie în fişierul central, tu eşti unul dintre cei care pot.
Spinn lăsă capul în jos. Fusese deci analizat şi selecţionat pe criterii ştiinţifice. Misiunea era deci importantă. Oare va face faţă? Va justifica încrederea binefăcătorului său?
