percheziţioneze.
N-am terminat bine gândul, că uşa s-a deschis şi cel pomenit şi-a făcut apariţia, împreună cu Haupt şi Nack.
S-au repezit glonţ Ia masa noastră.
— Ce-i, şefule? l-am întrebat sorbind din paharul meu de vin.
— Nu face pe nebunul, Poe, şi scoate emiţătorul! L-ai dosit pe undeva, pe aici.
— Ce emiţător, şefule? Doar nu m-aţi luat pe bord cu bagaje, deşi poate că aş fi vrut. Mi-aţi lăsat numai ce aveam cu mine în seara aceea.
— Totuşi se emite, a insistat încăpăţânatul Nack.
— Nu vă contrazic, dar de ce legaţi asta de persoana mea?
— Poate-i fata de vină, a intervenit Haupt.
— Se emite din exteriorul navei, în fiecare zi, la ora 12.20, ora 20,30 pe Pămint.
Dinks, Haupt şi Nack îşi manifestau diferit surpriza determinată de intervenţia Alanei. Atunci mi-am amintit brusc de o discuţie mai veche purtată de Alana, referitor la ora emisiilor exterioare. Era chiar înainte de a fi fost răpiţi.
Ea afirmase că ora emisiilor era 20,30, iar eu o contrazisesem, aducând ca argument faptul că Hector murise la 16,30. De atunci, pierdusem din vedere constatarea asta. Alana, nu. Ăsta era motivul pentru care mă oprise să părăsesc sala de mese la 12,15, cerând să
bem ceva.
Dinks, care nu ştia de discuţia mea cu Alana, se uita Ia ea ca la o arătare, Haupt rămăsese cu gura deschisă, iar Nack îşi freca nervos o ureche, uitîndu-se când la Dinks, când la Haupt.
— Nu vă uitaţi aşa la mine! a continuat Alana. Nu sunt un fenomen. La concluzia asta am ajuns împreună cu Poe pe Pământ. Aici numai am verificat-o. De când ne-aţi lăsat
în libertate, emisia a avut loc zilnic la aceeaşi oră. Nu ştiu nimic despre ea în zilele cât am fost prizonieri.
— Atunci ni s-a dereglat generatorul hipnotic de...
Nack îşi dăduse drumul la gură fără să-şi dea seama că
noi nu ştim nimic despre existenţa unui astfel de generator. Ghiontul lui Haupt l-a adus la realitate. Alana a trecut abil peste informaţia lui Nack.
— Păcat că n-aţi înregistrat orele dereglărilor!
— N-am avut cum. Ca un făcut, Panzer leşina mereu când se producea dereglarea. Am controlat leşinurile lui cu desincronizările şi Nack a tot meşterit la instalaţie fără să
găsească vreo defecţiune. Şi eu mi-am verificat toate sistemele de apărare bazate pe emisiuni de câmp.
Haupt colabora cu noi. Însemna că era îngrijorat de emisiunile astea misterioase, lungi de un minut.
— Şi singura explicaţie rămasă, după ce aţi eliminat toate cauzele, am fost eu?
— Nu te mira, Poe, a intervenit Dinks. Dereglările au început o dată cu venirea ta pe navă.
— „Venirea“ e un fel de a zice, l-am corectat eu.
— Bine, „aducerea“ ta pe navă. Cât timp ai fost imobilizat în cabină, nu te-am crezut răspunzător de fenomen. Apoi însă...
— ... a murit Panzer.
— Exact. Moartea Iui a întrerupt supravegherea dereglării amintite de Nack, pe care ne hotărâserăm să o analizăm ştiinţific şi de aceea am pus-o sub controlul calculatorului central. După ce a murit Panzer şi Nack a stat leşinat două zile, Haupt a controlat înregistrările şi a sesizat coincidenţa dereglărilor cu decesul colegului nostru. Apoi, ieri la prânz, fenomenul s-a repetat. Azi iar.
— Pe Pământ emisiunea deregla televizoarele, dar numai local, le-am comunicat eu.
— Pe Pământ, când a murit Hector, emisiunea a avut loc.
— Dacă Dinks îşi aminteşte, i-am solicitat lui Stan nişte investigaţii ale neuronilor. Cred că există o corelaţie între micile lor dilatări şi emisiile astea care vă îngrijorează atât.
Dinks a dat din cap afirmativ, dar rămăsese gânditor.
Haupt a crezut că-i momentul să intervină.
— La viteza noastră de deplasare pare exclus să emiţi la aceeaşi oră din afară. Timpul navei se modifică simţitor faţă de cel exterior.
— Şi atunci? am întrebat eu.
— Atunci rămân la părerea că se emite de pe navă.
— Prostii!
Cuvântul acesta i-a dat parcă foc lui Nack.
— De când v-am adus pe navă avem numai necazuri. Şi cred că o să ne mai faceţi, doar n-o să vă opriţi aici. Dacă