ar fi după mine, v-aş debarca pe primul asteroid întâlnit în drum...
Nack n-a mai terminat fraza, fiindcă Dinks i-a smuls de pe piept o plăcuţă albastră. O văzusem pe costumul lor, dar nu-i dădusem nicio importanţă. Părea să facă parte din decor, o pată de culoare pe fondul argintiu al combinezoanelor. Nack însă amuţise şi devenise brusc indiferent la tot ce-l înconjura. Arăta ca ceilalţi patru membri ai echipajului pe care discuţia noastră nu-i interesa nici cât negru sub unghie. Deci aveau un emiţător împotriva hipnotismului subliminal.
— Bună treabă! am remarcat eu, hotărât să deschid discuţia despre anularea iniţiativei.
— Bună, dar nu te priveşte! Dacă vrei să ai linişte şi condiţii de trai egale cu noi, să nu te atingi de generatorul subliminal. Nici eu n-o să încerc să aflu de ce asupra ta şi a fetei nu are nicio influenţă. Dacă respecţi convenţia asta, o s-o duci bine. Dacă nu...
— Ce facem cu emisia, şefule?
Haupt l-a întrerupt ca să nu mai dea la iveală şi alte intenţii ameninţătoare. Deci existau şi alte variante, mai rele, pentru mine şi Alana, pe care nu le aflasem şi n-aveam să le cunoaştem decât numai atunci când
ecranul superdens avea să funcţioneze. I-am promis lui Dinks în gând, că voi reţine acest aspect şi că nu mă voi lăsa stors ca o lămâie, pentru a fi apoi aruncat la gunoi.
Dinks, care habar n-avea ce-mi umbla mie prin cap, nu ştia ce să-i răspundă lui Haupt.
— Pot să vă dau o sugestie? a întrebat Alana.
— Poftim, domnişoară! a spus Dinks mai amabil decât îl puteai crede.
— În afara decesului regretabil al lui Panzer, emisiunea are un singur efect negativ. Dereglează generatorul hipnotic subliminal timp de un minut sau ceva mai mult.
N-am observat că asta ar deranja disciplina de pe navă. Ca urmare, cred că cel mai înţelept lucru este să nu se facă
nimic. Dacă nu reacţionăm, cei ce emit nu au nicio garanţie că recepţia semnalului a avut loc. Dacă luăm măsuri, nu facem decât să confirmăm poziţia navei şi, hai să zicem, prezenţa noastră pe ea. Asta fiindcă tot aţi spus că emisiunea a apărut o dată cu noi.
Ceva mai de bun simţ nu se putea formula. În plus, intervenţia Alanei punea un semn de întrebare asupra acuzaţiei că am fi implicaţi sau chiar răspunzători de emisiunea misterioasă.
Trebuia să discut serios cu Alana. Amândoi văzuserăm cu ochii noştri cum murise Panzer, amândoi ştiam că
emisiunea aceea uluitor de precisă era câteodată mortală
şi, cu toate astea, nu încercaserăm să găsim nicio explicaţie. M-am hotărât să mă folosesc de Dinks şi ai lui pentru a găsi un suport de investigare:
— Subscriu, am început eu, celor spuse de Alana, însă
vreau să propun un amendament. Cred că, dacă analizăm provenienţa undelor emise, caracterul lor, direcţia de propagare şi le facem o analiză complexă pe calculator, nu ne dăm de gol, dar putem, eventual, să anihilăm caracterul lor mortaL
Dinsks a pus la locul ei plăcuţa albastră pe combinezonul lui Nack şi l-a întrebat:
— Ce zici? Putem face investigaţia propusă de Poe?
Deşi păruse indiferent la cele ce se întâmplau în jurul lui, toată perioada când plăcuţa îi lipsise, prin răspunsul lui, Nack m-a convins că înregistrase totul cu mare atenţie:
— Putem, însă trebuie să montăm afară o antenă
variabilă. Mă ocup după-masă de asta.
— Te-ai calmat? l-am întrebat, zâmbindu-i.
— E în ordine, Poe! Cred că numai amnezia vindecată
în galop de Stan mi-a făcut festă.
— Lasă, Nack! am continuat. Nu mă simpatizai nici înainte de amnezie, dar îţi propun să ne suportăm reciproc.
— De acord!
Fără să pun mare preţ pe spusele lui, m-am adresat din nou lui Haupt:
— Mâine dimineaţă încep. Te rog să ai grijă să am tot ce-mi trebuie. M-am hotărât.
Alana înţelesese că prin cele spuse de mine doream să
închei întrevederea, aşa că s-a ridicat de la masă, mi-a întins mâna şi mi-a spus:
— Hai să mergem, mi-e somn!
— Domnişoară, pentru sfatul înţelept pe care ni l-aţi dat, vă acord dreptul să cotrobăiţi nestingherită prin biblioteca navei.
— Mulţumesc, Dinks. dar nu ştiam că am nevoie de aprobare pentru asta.
— Pe nava mea. orice iniţiativă are nevoie de aprobare.
Să ţineţi minte asta. Chiar dacă prin nu ştiu ce mijloace sunteţi imuni la hipnoza subliminală, anihilarea motorie este totuşi o armă de care nu sunteţi scutiţi.
Dinks era nemulţumit de ceva şi-şi scosese colţii. Cred că nu-i convenise faptul că aflasem care era rolul plăcuţelor albastre. Se lăsase pradă nervilor şi nu-şi dăduse seama că gestul lui ne pusese la îndemână o armă
împotriva lor.
