— În dulapul cu nimicuri din camera de oaspeţi.
— În afară de asta?
O aud lipăind mai aproape în picioarele goale. Îşi iţeşte capul în pragul uşii.
— Te duci la un bal mascat?
— S-ar putea.
— Când?
— De Ziua Independenţei.
Mă răsucesc cu faţa la rafturi. Cu ceafa am mai mari şanse să o păcălesc.
— Şi în cine vrei să te deghizezi?
— În George Washington.
Surprinzător, mă sărută pe obraz.
— Încearcă la Guess Me!, pe Hillsborough Street. Dacă e să-l găseşti undeva pe părintele naţiunii, atunci acolo e locul.
— Mersi.
Peste cincisprezece minute ajung cu bicicleta la magazin. Mama s-a înşelat. Nu au costum de Washington, dar dau mai multe telefoane şi mă trimit la un alt magazin din centru.
Prăvălia Sash and Dash este ascunsă între două buticuri şic. Dacă
n-aş fi ştiut adresa exactă, aş fi trecut pe lângă ea. Miroase exact aşa cum mă aşteptam – a vechi, a transpiraţie şi a praf – de parcă din ţesături s-ar fi desprins nişte fibre microscopice în aerul pe care îl respir. Dacă aş fi fost prevenit, aş fi venit echipat cu o mască.
219
— Pot să te ajut cu ceva, drăguţule?
Aud vocea, dar nu-i văd proprietarul. Glasul vine de undeva dintr-un colţ, aşa că mă îndrept într-acolo. O femeie în vârstă, cu păr lung, cârlionţat şi grizonant şi cu zece cercei în fiecare ureche, îşi ridică privirea spre mine. E puternic fardată şi are buzele negre.
Vopsite.
— Cauţi ceva? mă întreabă cu o voce îngroşată de tutun.
— Mda. Un costum.
Scoate un sunet ciudat – ceva între râs şi grohăit.
— Ei bine, n-ai decât să cauţi. După cum vezi, n-avem prea multe lucruri pe aici.
Se ridică de pe fotoliul beanbag pe care şade. Fotoliul scârţâie. E
aproape la fel de înaltă ca mine.
— Te-ai gândit la ceva anume?
— George Washington.
— În chip de general sau de preşedinte?
— De preşedinte. La al doilea mandat.
— Asta îngustează sfera opţiunilor, zice, încreţindu-şi nasul.
Te-aş fi văzut mai degrabă în chip de Spiderman. Sau Dr.
Frank-N-Furter4.
— Poftim?
Râde/grohăie din nou.
— George? Hm. Hai să vedem. Se plimbă de-a lungul unui şir lung de haine, coteşte brusc la dreapta, dă deoparte câteva umeraşe, apoi mormăie: Uite, am găsit ceva.
Vine spre mine cu o pereche de pantaloni urâţi, maronii, în nuanţa rahatului de câine. Se leagă peste mijloc, ceea ce e probabil bine, având în vedere că sunt prea largi. Îi răsucesc în mâini ca să îi văd mai bine. Sunt crăpaţi la spate.
— O să mi se vadă fundul.
4 Personaj din musicalul The Rocky Horror Show (1973), un magician travestit din Transilvania.
220
