UN MILIARD DE ÎNTREBĂRI
Când vine vorba de cumpărături pentru casă şi de împărţirea echitabilă a sarcinilor, mama şi cu mine avem o înţelegere care funcţionează perfect. Ea face cumpărăturile. Şi când ajunge acasă, eu sunt cel care le scot din pungi şi le aşez la locurile lor. Mama urăşte aşa de tare chestia cu despachetatul, încât e dispusă să mă scutească
de corvezi pentru tot restul zilei, cu condiţia să mă ocup eu de operaţiunea asta.
Cât timp car cumpărăturile din garaj în casă, mama îşi face o ceaşcă de cafea şi se pregăteşte să mă supervizeze.
Mai întâi iau la ţintă frigiderul: ouăle, laptele, brânza.
Atenţia ei este distrasă.
— E cineva la uşa din spate, zice uitându-se pe fereastră, pe deasupra chiuvetei.
Vâr o sacoşă de pânză în cămară.
— O fi vreun tip care s-a rătăcit.
— E o fată.
— Hm.
Nu mă interesează. Stivuiesc conservele pe raftul de jos.
— Pare Amish.
— Amish?
O presimţire rea mă cuprinde. O fi…? Mă reped spre fereastră.
— Fir-ar al dracului.
— Ai grijă cum vorbeşti.
Nu bag în seamă spusele mamei. Zbor pe uşa din spate.
255
— Susanna? strig în timp ce traversez în fugă curtea.
Faţa i se boţeşte la vederea mea. Ce face? Plânge? Susanna plânge? E de rău.
— Ce-i cu tine aici?
Hohotele de plâns o împiedică să vorbească. Sar peste poartă şi mă opresc în faţa ei.
— Ce s-a întâmplat?
Întinde braţul stâng spre mine. E umflat de la o băşică uriaşă şi urâtă. Trebuie că o doare ca naiba.
— Stăpânul ţi-a făcut asta?
— Da, rosteşte înecat printre suspine.
Lumea din jur dispare şi rămânem noi doi, Susanna şi cu mine, plus rana asta îngrozitoare.
— A făcut-o dinadins?
Dă din cap.
Tot corpul îmi freamătă de o furie atât de mare, încât aş fi în stare să-l ucid dacă ar fi de faţă. Dar am timp să pun la cale o răzbunare.
Pentru moment, urgenţa e Susanna.
— Ce se întâmplă aici? întreabă mama din dreptul gardului.
De unde a apărut? N-am auzit-o venind. Am sperat că n-a auzit nimic. Dar nu-mi pare rău că e aici. Meseria ei ne poate fi de folos.
— Susanna s-a rănit.
— Să văd. Îşi ia în serios rolul de asistentă medicală profesionistă.
Trage în sus mâneca de la cămaşa Susannei şi studiază rana, plescăind din când în când din limbă. Cum s-a întâmplat?
Susanna dă din colţ în colţ.
— A fost un accident. Mi-am ars braţul… cu o tigaie.
Mama o priveşte încruntată.
