privirea.
— Familia ta e bogată?
— Se descurcă bine.
Ajungem în faţa unei uşi vopsite în roşu-închis şi apasă pe nişte năsturaşi negri de pe un pătrat mic şi alb.
— Mi se pare ciudat să discutăm despre asta, spune.
— Foarte bine. Atunci nu vom mai discuta.
Face un pas în spate şi mă invită să intru prima.
Întâiul lucru pe care îl remarc este răcoarea plăcută care domneşte înăuntru. Totuşi, pentru o clădire atât de plină de ferestre, prima încăpere în care intrăm mi se pare destul de întunecoasă.
Cotim după un colţ şi pătrundem într-un spaţiu imens – aproape la fel de mare cât tot parterul casei familiei Pratt. Aud un zumzet ciudat şi simt cum aerul suflă din nişte găuri aflate la picioarele noastre.
Mă conduce spre un scaun şi se lasă pe vine lângă mine.
— Aşteaptă puţin. Mă duc să-ţi aduc nişte medicamente pentru durere şi ceva de băut.
Dispare printr-o uşă.
Îmi împreunez mâinile pe masă şi cedez impulsului de a închide ochii.
— Susanna, poţi să stai dreaptă? mă întreabă Mark cu o voce îngroşată de îngrijorare.
Capul şi braţele mele par să se opună să coopereze, dar reuşesc 359
să-mi îndrept spinarea. Mark lasă să-mi cadă în palmă două pilule şi îmi oferă un pahar.
Lichidul este rece şi dulce.
— Ce este? îl întreb după ce îl beau pe tot.
— Suc de portocale. Îţi face bine.
Îi simt zâmbetul din glas. Îşi strecoară un braţ cald pe după
umerii mei şi se cocoaţă pe un scaun, lângă mine.
— Cum te simţi?
— Mai bine.
De parcă m-aş fi trezit înainte de vreme dintr-un somn neobişnuit de fericit, îmi spun în gând.
— Eşti în stare să mergi?
— O să fiu peste puţin timp.
— OK. Odihneşte-te cât vrei. Pot să te las singură câteva minute?
Vreau să dau o fugă până la pârâu ca să recuperez rucsacul şi cărţile tale.
Încuviinţez şi-mi las capul să cadă pe braţe. Un mic ciripit, ca de pasăre, răsună în clipa când uşa se închide în urma lui.
Somnul mă cuprinde imediat. Rămân nemişcată până ce simt o atingere pe umăr.
— Susanna, te-ai trezit?
Casc şi mă forţez să mă îndrept de spate.
— Oarecum.
— Mai stai aşezată câteva minute şi pe urmă o să încercăm să
vedem dacă poţi umbla.
— Ce e cu cărţile mele?
— Sunt în aceeaşi stare ca atunci când mi le-ai dat. Mă prinde de mână într-o strânsoare plăcută. Apropo, să ştii că suntem în bucătărie.
— Bucătăria ta este în interiorul casei?
— Mda.
O bucătărie care să se afle înăuntru? Ciudat dar util.
