Este mai bine să fac ce mi-a spus Mark şi să las întrebările pentru mai târziu. Îmi desfac corsetul şi juponul. Boneta am pierdut-o, victimă a fugii spre libertate. Scot totul de pe mine în afară de cămaşă, mă cocoţ pe marginea vanei şi-mi plimb degetele prin apă.
364
Apa îmi mângâie mâna şi este minunat de caldă. Într-un colţ
aşteaptă un coşuleţ cu sticluţe divers colorate. Iau una şi o duc la nas.
Miroase a trandafiri. Un parfum tare plăcut. În lumea mea cea veche, parfumul e un lux pe care şi-l permit doar cei bogaţi.
Familia lui Mark e bogată.
Ar trebui să adaug la lista mea cu întrebări de pus mai târziu încă
una: în lumea asta oamenii săraci miros şi ei bine?
Aud o bătaie uşoară în uşă.
— Eşti în cadă?
Înşfac un prosop şi-l ţin în faţa mea.
— Nu încă.
— Pot să intru?
— Da.
Uşa se deschide încet. Mark îşi vâră capul înăuntru. S-a schimbat în haine curate şi uscate.
— Hei, zice el. Ţine în mâini o pereche de pantofi, o fustă lungă, foarte colorată, şi o cămaşă albastră ca de bărbat, cu mâneci largi şi mulţi nasturi. Crezi că-ţi vin hainele astea?
Încuviinţez cu o mişcare din cap.
— Bine. Le aşază morman lângă chiuvete. Dacă vrei, pot să-ţi spăl hainele cele vechi.
Un bărbat care spală rufe? Dau din nou din cap, emoţionată şi de întrebare, şi la gândul grijii pe care mi-o poartă. Oricum trebuie să-mi spăl hainele, nu? Va trebui să îi înapoiez lucrurile surorii lui.
Mark culege de pe jos hainele mele vechi.
— Mai ai nevoie de ceva?
— Da. Unde e săpunul?
— În sticluţele alea, ca cea pe care o ţii în mână. Alege ce îţi place.
— E săpun în ele?
Hm, deci nu-i parfum, îmi zic în sinea mea. Ce idee drăguţă. Poate că baia va fi, până la urmă, plăcută. Dar mai întâi trebuie să mă ocup de o altă nevoie urgentă.
— Şi latrina unde e? îl întreb.
365
Se înroşeşte.
— Uite aici. I se spune toaletă. Arată spre un vas mare şi alb. Te aşezi pe vas şi faci pipi înăuntru. Când termini, apeşi pe butonul ăsta argintiu şi apa o să-l îndepărteze din vas.
După ce pleacă, încerc toaleta. Face zgomot, dar funcţionează
exact cum mi-a descris. O latrină înăuntrul casei şi care se menţine curată şi miroase frumos? Încă un lucru care îmi place aici. E
minunat că printre atâtea lucruri noi de învăţat sunt invenţii care chiar îmi plac.
Nerăbdarea începe să mă încolţească şi îmi îndrept din nou atenţia către vană. Iau sticla cu săpun. Mi-ar plăcea să miros a trandafiri. Şi sunt convinsă că şi lui Mark i-ar plăcea. Torn puţin lichid în apă. Săpunul se împrăştie în apă, cu răsuciri şi încolăciri, ca o fundiţă rozalie.
Totul e de acum pregătit pentru baie. Îmi trec picioarele peste marginea vanei şi mă cufund în apă.
366
CAPITOLUL 33
URMĂRILE
M-am oferit să spăl hainele Susannei, dar adevărul e că aş dori să
le ard. Chiar şi într-o lume în care oamenii sunt dispuşi să accepte aproape orice, boarfele ei ar arăta prost.
La naiba, sunt atâtea lucruri pe care va trebui să le înveţe – de la lucruri importante, precum tehnologia, la cele mărunte, ca de exemplu accentul pe care îl punem noi pe curăţenie. E ca şi cum ar fi aterizat aici dintr-o cultură primitivă dintr-o ţară din lumea a treia fără să aibă idee de viaţa care o aşteaptă. De îndată ce îşi va mai reveni, se va lovi pretutindeni de lucruri noi.
