Două ochiuri jumări. Pâine din cereale integrale. Gem de piersici.
Afine proaspete. Echilibrul perfect între proteine şi carbohidraţi, şi în 44
plus e delicios.
Ca să fiu sincer, acest mic dejun mă ia prin surprindere. Din când în când i-am vorbit mamei despre micul dejun ideal pentru perioadele de antrenament. Fără să-mi dau seama că mă asculta cu atenţie. Poate că iese din faza cu deplângerea cuibului părăsit şi acum e rândul meu să fiu cocoloşit.
Înfulec. Mama mă priveşte rezemată de blat.
— Mark?
Are un ton ezitant, ca şi cum ar fi pe punctul de a-mi pune o întrebare neplăcută. Ceea ce înseamnă că urmăreşte ceva. Întrebarea e, ce anume?
— Mda.
— Bunicilor le-ar prinde bine un pic de ajutor în curte.
E o cerere aparent inofensivă. Sau poate că mai e o altă şmecherie la mijloc? Înghit îmbucătura înainte de a răspunde.
— Am vorbit ieri cu bunicul. Nu mi-a zis că ar avea nevoie de ajutor.
— Nu el mi-a spus. Ci bunica.
Poate că mama vrea să-şi spioneze părinţii. Îşi face griji că sunt prea bătrâni ca să locuiască singuri în casa de pe malul lacului. Deşi eu am impresia că se descurcă bine.
— Şi când ar trebui să mă duc pe la ei?
— Cât de curând.
E bine că se exprimă atât de vag. Dacă lasă alegerea datei pe seama mea, n-are cum să se supere dacă o să întârzii câteva zile.
Mi-am programat un antrenament de după-amiază. Şi dacă termin până la căderea întunericului, poate c-o să dau din nou o fugă la cascadă.
Operaţiunea Salvarea Bunicului poate avea loc vineri, ca să am suficient timp la dispoziţie s-o anunţ pe bunica de vizita mea. Iar ea să aibă timp să-mi prepare prăjitura preferată. Da, bună treabă.
— Sigur, mamă. Tuns gazonul şi toate celelalte?
— Mărgineşte-te la toate celelalte. Dacă te apuci să tunzi gazonul, 45
o să-l jigneşti pe bunicul…
Bunicul se va simţi jignit orice aş face.
— … Şi nu cumva să accepţi bani.
Replica asta mă face să-mi ridic ochii din farfurie. Glumeşte, nu-i aşa? Doar nu-şi închipuie că părinţii ei mi-ar vârî bani în mână cu de-a sila. Ori că eu i-aş accepta? Pe bune, unul din cele mai mari avantaje atunci când ai bunici e să-ţi vezi mama enervându-se atunci când bătrânii te răsfaţă.
Zâmbesc.
— Promit să nu le cer bani.
— Bun. Şi dacă vezi ceva…
Telefonul ei mobil sună şi o întrerupe în mijlocul frazei. Îl înhaţă, se uită la numele apelantului, surâde şi răspunde.
— Bună, zice pe tonul acela jos şi vesel pe care îl foloseşte atunci când vorbeşte cu tata.
Se grăbeşte să iasă din bucătărie şi să intre în sufragerie.
Termin de mâncat şi o aud în camera de alături trecând de la vorbărie la tăcere şi înapoi. Pun farfuria în chiuvetă şi-n clipa următoare se întoarce în bucătărie.
— Poftim, zice, întinzându-mi telefonul. Tata vrea să-ţi vorbească.
— Salut, spun eu în telefon.
Tata îmi răspunde încet:
— Mama te poate auzi?
— Ăăă… da.
— Du-te în altă parte.
Urc treptele două câte două spre dormitorul meu.
— OK, acum sunt singur.
— Cum ţi s-a părut că se poartă mama în ultima vreme?
