134
Mă uit la ceas şi gem. Alerg toată distanţa şi-mi ţin degetele încrucişate, rugându-mă în gând s-o mai găsesc pe Susanna.
Îi văd silueta conturată prin apa cascadei cu mult înainte să ajung acolo. Îi fac cu mâna şi-mi răspunde. Pe măsură ce mă apropii, figura ei devine tot mai clară.
— Bună.
Sar prin apă şi aterizez de partea cealaltă a cascadei.
Zâmbeşte şi se uită la lucrurile pe care le ţin în mână.
— Ce ai adus?
— Un copan de pui rămas de la cină. Ridic foile de hârtie şi-mi adun toate puterile, căci al doilea dar al meu s-ar putea să nu fie la fel de bine primit. Şi câteva informaţii despre ceea ce s-a întâmplat la Worthville.
135
CAPITOLUL 15
PERICOLUL CUNOAŞTERII
Trădarea lui Mark mă sfâşie. Nu am cerut nimănui nimic niciodată, însă din partea lui Mark m-am aşteptat, mai mult ca de la oricine, să-mi respecte dorinţele. Dacă a avea prieteni înseamnă să
accepţi să fii rănit, mă lipsesc bucuroasă.
— Te-am rugat să nu faci cercetări mai departe. Nu m-am exprimat suficient de clar? Sau poate ai înţeles greşit?
Îşi strânge buzele într-o linie subţire.
— Ba am înţeles foarte bine.
— Atunci de ce ai insistat?
— M-am gândit că o să te răzgândeşti.
— Ei bine, te-ai înşelat, îi spun, enunţând distinct fiecare cuvânt printre dinţi.
— Îmi pare rău, n-o să repet greşeala. Foşneşte hârtiile, le vâră în buzunar şi-mi face semn spre un bolovan. Nu vrei să te aşezi?
Chiar îşi închipuie că putem continua ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat?
— Nu, nu vreau să mă aşez.
— OK.
Îşi fereşte privirea şi se uită în jos la pârâu.
Nu ştiu ce să fac mai departe. Nu suport să mă aflu în prezenţa lui. Şi nu suport ideea de a pleca.
— Crezi că sunt simpluţă la minte şi incapabilă să gândesc cu capul meu?
— Cred că nimic nu e simplu la tine. Îşi încleştează şi descleştează
136
mâinile. În lumea mea fetele obişnuiesc să nu ia lucrurile în serios.
— Poate că aşa se protejează ele de gentlemenii care nu le respectă
judecăţile.
— Zău aşa. Ştii bine că nu e cazul, îmi spune pe un ton obosit. Îţi respect părerile. Doar că am vrut să fiu pregătit.
— Pregătit pentru ce?
— Când ieşeam cu Alexis, ea spunea „nu” şi după un minut spunea „da”. N-am ştiut niciodată la ce să mă aştept, aşa că m-am gândit să vin pregătit pentru orice eventualitate, adaugă, făcând un pas în faţă.
Mă trag mai în spate.
— Şi ce legătură are asta cu mine?
— M-am gândit că dacă nu vei dori să vezi informaţiile pe care le-am strâns, voi ţine hârtiile în buzunar. Dar dacă te răzgândeşti, o să le am la îndemână.
— Dar ai aflat ce s-a întâmplat cu satul meu. Văd asta în ochii tăi.
— Ai dreptate.
Se uită la mine cu faţa împietrită.
