Degetele ei micuţe îmi mângâie insistent faţa.
Întind braţul şi-mi aşez mâna pe mânuţa ei, oprind-o. Ştiu că mi-a oferit alinare din toată inimioara ei, numai că nu mi-a fost de niciun folos. Buzele îmi sunt umflate şi simt gust de sânge în gură.
— Cred că pot să mă ridic acum.
Degeţelele mă prind de umeri şi mă sprijină să mă ridic. Rămân nemişcată şi aştept să-mi treacă ameţeala.
— Dorcas, spune mama ei, du-te şi tu în casă.
— Dar…
— Acum.
Îşi târşeşte picioarele fără tragere de inimă de-a lungul bucătăriei, coboară bocănind treptele de la uşa din spate şi iese.
O scândură scârţâie când o pereche delicată de papuci se apropie.
— Susanna?
— Da, doamna Pratt.
— N-am vrut să se întâmple aşa, dar nu puteam să risc să-şi verse mânia pe mine.
— Am observat că sunteţi într-o stare delicată.
Icneşte.
— Atunci înţelegi de ce nu am putut să-i spun adevărul.
— Ba nu, nu înţeleg.
Mă prind de marginile mesei de lucru şi mă căznesc să mă salt în 173
picioare. Am dureri în coaste. Coapsa îmi arde. Vor trece probabil câteva ore bune până să fiu în stare să-mi reiau îndatoririle. Stăpânul nu m-a lovit niciodată aşa de tare.
— Eşti fată deşteaptă. Sigur că înţelegi, oftează doamna Pratt.
Poate că ar fi bine să-ţi iei liber restul zilei.
— Accept oferta.
Un răgaz de odihnă e mai mult decât am sperat. Poate că stăpâna se simte totuşi un pic vinovată. Nu încearcă să-mi cumpere tăcerea.
Oricum n-am voie să le divulg secretele, cu toate că acest secret anume e scris în vânătăi uşor de observat de oricine.
— Foarte bine. Îşi înclină capul şi mă cercetează din priviri.
Prânzul şi cina sunt gata? Poţi să le arăţi lui Deborah şi Dorcas cum să aşeze masa?
O licărire de furie mă cuprinde. De ce mi-a oferit un răgaz, pentru ca-n clipa următoare să mi-l ia înapoi? Şi de ce a formulat porunca de parcă ar fi o întrebare? Doar ştie că n-am cum s-o refuz.
— O să le aştept aici.
Mă îndrept şchiopătând spre colţul camerei şi mă caţăr pe bancă.
— Excelent. Mă duc să le chem.
Papucii ei lipăie când se duce spre uşă.
— Doamna Pratt?
— Da?
— Peste câteva luni veţi avea nevoie de ajutor cu bebeluşul. V-aţi gândit cât de greu vă va fi să mă înlocuiţi cu o altă fată din sat?
Îmi aruncă o privire peste umăr.
— Nu am intenţia să te înlocuiesc, Susanna. O să te conving să te răzgândeşti.
174
CAPITOLUL 20
MATERIAL GENETIC
Am lăsat-o destul pe Susanna să aştepte. Vrea date cu privire la copiii familiei Pratt şi am de gând să i le ofer.
Mai mult n-am ce afla din motoarele de căutare. Cum am epuizat toate sursele de pe internet, va trebui să-mi continui cercetările în stilul vechi. Iau bicicleta şi mă duc în centru, unde sunt concentrate clădirile administrative.
