În dimineața următoare, Victoria își dădu la o parte micul dejun mâncat pe jumătate și merse sus, în baia ei, trecând pe lângă
dormitorul tăcut, gol al lui Lily, ignorând durerea sâcâitoare care i se furișase în viscere. Își împrospătă fața, își atinse ușor încheieturile mâinilor cu câteva picături de parfum, își adună lucrurile și ieși.
Prinse trenul către casa lui Josie.
— Fiica mea este aici? întrebă ea, în timp ce stătea ca o neghioabă
caraghioasă și punea întrebarea evidentă pe treptele din fața casei propriei soacre.
Victoria se îmbujoră în timp ce Josie nu făcu decât să se uite la ea, cu ochii ei albaștri mari limpezi ca ai unei fete, stând acolo într-un cardigan crem curgător absolut neelegant, peste o cămașă ecosez clar demodată.
244
- ELLA CAREY -
Josie deschise larg ușa din fața casei, dându-se la o parte pentru a o lăsa pe Victoria să intre. Mirosul de copt se ridică din bucătărie.
Victoria se întoarse către soacra ei, deschise gura, încercă să
reverse o tiradă întoarsă pe toate fețele toată noaptea; constată însă
că Josie îi întorsese spatele. Mama lui Jacob avusese tupeul să-i întoarcă spatele Victoriei și se îndrepta repede în jos pe scările care duceau la subsol.
— Cafea, Victoria? strigă Josie. Tocmai am pus la făcut. Cât de amabil din partea ta că mă vizitezi. Știi, chiar speram că vei veni.
Victoria își împreună sprâncenele și se îndreptă spre subsol după
soacra ei; își scoase acul de la pălărie, mănușile, jacheta verde pe corp a costumului ei foarte la modă.
Josie turnă încet cafea în două cești și-i dădu ei una. Expresia de pe fața ei era de nepătruns.
Victoria își trase un scaun și se trânti pe el la masa de bucătărie a lui Josie. Se uită prin încăpere, în timp ce Josie își găsi de lucru cu niște biscuiți. Biscuiți pe care probabil Lily îi copsese înainte de a fugi devreme la Valentino’s.
Victoria stătea țeapănă ca un lemn.
— E aici, nu-i așa? O ai.
Josie tăcu atunci când își trase un scaun, așezându-se la masa ei.
— Lily nu este un pachet, Victoria.
Victoria își săltă capul și râse.
Josie luă o gură din cafea, înainte de a o reașeza încet.
— Victoria…
— Crezi că te poți băga și că poți introduce în mintea fiicei mele ideile tale ridicole. Ei bine, nu înghit așa ceva. Deloc.
— Nu fac deloc asta. Lily poate lua hotărâri singură, răspunse Josie.
Victoria își încleștă dinții. Oh, femeia asta era mereu copleșitoare.
Atât de încrezătoare. Victoria bătu ușor cu unghiile în masă.
— Pot să te rog ceva? întrebă Josie.
245
- O VIAȚĂ SECRETĂ -
Victoria se uită aspru la soacra ei.
— Mi se pare că ești hotărâtă să fii observată, Victoria. Ești hotărâtă să fii cineva.
Victoria strânse din buze și se încruntă. În cele din urmă, ridică din umeri.
— Știi, ca să fii observată, nu trebuie să te folosești de copiii tăi, spuse Josie cu o voce blândă.
Victoria rămase cu gura deschisă.
— Cum îndrăznești? Nu ai avut niciodată habar despre cum se fac lucrurile.
— Întreab-o pe Lily, răspunse Josie. Ea știe exact cum să facă
lucrurile.
Victoria dădu pe gât cafeaua, își puse mănușile, pălăria și ieși repede pe ușa de la subsol.
