Vianne rămase cu furculița suspendată în aer.
— Sunt convinsă că lui Giorgio i-ar plăcea să audă mai multe din propunerile acestea.
— Ne face pe noi, bărbații, redundanți! bombăni Leo.
— Oh, revino-ți, Leo. Noi, fetele, suntem genii când e vorba să
facem ceva din nimic, spuse Vianne.
Leo se înroși în timp ce se uita în jos.
— Iar asta e cu adevărat o abilitate, zise Agnes calmă, lângă Lily.
Lily o strânse pe Agnes de braț.
250
- ELLA CAREY -
— Meg inventează un pandișpan fără ouă, continuă Lily. Ellen se ocupă de un substitut de smântână, folosind lapte praf, zahăr, lapte și grăsime pentru frăgezire, iar Agnes de o budincă cu mere, pentru vreme de război, folosind pesmet și esență de migdale, cu sirop de arțar, fără faină.
Vianne se întoarse către Ellen.
— Martina, ai putea coordona tu această sesiune de gătit pentru vreme de război? Vreau să o duc pe Lily într-un loc special în după-amiaza asta.
— Bineînțeles că pot, răspunse Martina.
Vianne bătu ușor cu unghiile date cu ojă roșie în bancul lung.
— Ne putem vedea în anticamera din față la trei și jumătate, Lily?
— Ești sigură, Vianne?
— Ai aici o rochie bună?
— Ei bine, presupun că da. Lily coborî tonul vocii. Mama nu are tendința să-mi cumpere haine care nu sunt de bună calitate, dacă mă
înțelegi.
Lily fu sigură că Vianne îi făcuse cu ochiul.
Vianne ieși din bucătărie, lăsând o dâră de parfum Shalimar în urma ei, iar subsolul zumzăi de sunetele pregătirii pentru prânz.
După câteva ore, Lily se schimbă în costumul de lână verde-închis despre care abia de-și amintea că îl pusese pe ea la patru dimineața.
Mama ei se plânsese când Lily îl alesese cu un an în urmă, pentru că, asemenea modelor de război ale multor alte femei, avea culoarea unei uniforme militare; dar Josie o complimentă pentru el când îl întinsese pe pat cu o noaptea trecută. Lily se asigură că bluza de vâscoză de dedesubt stătea cum trebuie și că pantofii ei erau lustruiți în așa fel încât să treacă până și testul pe care Giorgio îl aplica ospătarilor săi.
Vianne era deja în anticameră. Înlocuise eșarfa de blană cu o haină
lungă din blană de nurcă.
251
- O VIAȚĂ SECRETĂ -
— Șoferul nostru este afară, în mașină.
Ieși maiestuos prin ușa de acces principală, în timp ce portarul îi ținu deschise ușile duble.
Afară, Lily își recăpătă răsuflarea când simți răcoarea aerului începutului de iarnă. Portarul ținu deschisă portiera Pontiacului lui Giorgio, iar ea se strecură înăuntru, unde mirosea a piele și a lac.
Vianne conversă cu șoferul, un ospătar în vârstă care părea să
lucreze și ca șofer, iar Lily se mulțumi să privească pe geam la zgârie-nori și la noua priveliște cu angajate care purtau haine, pălării și pantaloni și se mișcau grăbite pe străzile din Manhattan, dispărând în stațiile de metrou, așa cum obișnuiau să o facă bărbații.
Sedanul trecu pe nesimțite în partea de mijloc a orașului, oprindu-se la Herald Square.
— Sper că a fost acceptabilă călătoria, doamnelor? se întoarse ospătarul în vârstă către Vianne și Lily.
Zâmbi obraznic.
— A fost încântătoare, răspunse Vianne.
— Mulțumesc din suflet, adăugă Lily.
El le făcu cu ochiul, înainte de a ieși să le deschidă portierele. În fața lor se arătă faimosul magazin cu cinci niveluri, care ocupa aproape un întreg cvartal.
— Ah, Macy’s, murmură Lily.
