Vianne se ridică în picioare.
Lily se ridică și ea.
— Vianne, sunt recunoscătoare că m-ai adus cu tine.
Vianne își coborî tonul vocii.
— Te-ai simțit bine astăzi?
— Desigur, șopti Lily. Recunosc, mi-a plăcut mult.
Vianne se aplecă și-și apăsă degetele pe mâna lui Lily.
257
- O VIAȚĂ SECRETĂ -
— Ai arăta superb în hainele mele. Sper ca într-o zi să-ți fac eu hainele, poate atunci când te vei căsători cu vreun bărbat chipeș. Cu cineva de succes, cum e Giorgio al meu. Lily îi zâmbi scurt. Îți sunt recunoscătoare că ai venit cu mine azi, draga mea.
Vianne o trase pe Lily într-o îmbrățișare, înainte de a se întoarce și a lua brațul lui Beryl.
Lily ieși din atmosfera magică a Macy’s pe străzile New Yorkului la vreme de război.
258
- ELLA CAREY -
CAPITOLUL 26
Josie
Josie ieși pe Bank Street. În New York zăboveau ultimele rămășițe de căldură și, dacă era să fie cinstită, Josie nu era încântată de ideea unei alte ierni friguroase, de război. Își înfășură șalul în jurul umerilor, pentru a se proteja de adierea rece, și merse în josul Bank Street, lăsând să cadă o monedă de 10 cenți în pălăria unui bărbat în vârstă și oprindu-se să converseze cu el preț de câteva momente. El îi zâmbi, în timp ce ochii umezi îi luciră ca ai unui tânăr, apoi Josie își târî picioare către oriunde se îndrepta în ziua aceea.
Medicul. Un loc de evitat pe cât de mult posibil. Fusese atât de sigură că durerile de piept răzlețe pe care le simțise în ultima vreme nu însemnau nimic. Însă, după o vreme, după ce durerile ușoare se transformară în arsuri categorice, făcu lucrul corect, merse la analize, iar cu o săptămână mai devreme medicul îi vorbise o veșnicie despre afecțiuni ale inimii și spusese ceva despre faptul că „știa el, Creatorul lui Josie, când va veni vremea”.
Își cunoștea medicul de mulți ani, însă nu fusese impresionată.
Doar treaba lui era să vindece boli, nu să vorbească despre creatori.
Și totuși, în ultimele nopți, nu putuse adormi, agitându-se pentru că, dacă lucrurile aveau să se sfârșească pentru ea, nu dorea ca familia ei să-și facă griji. Nu așa voia să-și încheie viața.
În acest scop, nu avea să le spună nimic despre boala ei.
Josie deschise ușa cabinetului medical, doar câțiva pași mai jos de Albertina’s. Avea să intre un pic la magazin și să ia niște cannoli de la minunata Gia Morelli, după ce va fi terminat cu asta. Cu cât era gata mai repede, cu atât mai bine. Cu atât mai repede putea reveni la toate lucrurile pe care le aprecia atât de mult.
Medicul se uită peste rezultatele analizelor.
259
- O VIAȚĂ SECRETĂ -
— Cred că trebuie să te muți cu familia. Medicamentele pe care ți le-am dat îți vor ameliora simptomele afecțiunii cardiace, însă nu vreau să mai locuiești singură.
— Ultimul lucru pe care îl vreau este să fiu o povară pentru familia mea, spuse Josie medicului în vârstă care stătea în fața ei.
El o privi pe deasupra ochelarilor semilună.
— Nu cred că înțeleg ce vrei să spui.
Josie se aplecă în față.
— Toți sunt ocupați. Nu-i voi îngrijora cu asta.
— Fiul tău? Nu te-ai putea muta cu el și cu soția lui?
Josie răsuflă anevoie.
— Aș fi moartă într-o săptămână.
Medicul își încrucișă brațele. Se sprijini de spătarul scaunului.
— Nu poți ruga pe nimeni să vină și să stea cu tine?
Josie se uită la el. Ideea îi veni treptat.
— Emmeline.
Medicul încuviință din cap.