Josie stătu dreaptă pe scaunul ei.
— Ei bine, eu le văd altfel. Consider că poveștile de dragoste precum cea dintre Tom și Lily sunt ceva atât de special încât trebuie să fie apreciate, Gia. Nu mi-ar plăcea ca vreunul dintre ei să-și amintească asta cu părere de rău.
— Doamnă Rose… Josie, sper că părinții lui Lily au mintea deschisă și amabilitatea pe care le aveți dumneavoastră.
— Ei bine, draga mea, eu și mama lui Lily avem păreri opuse despre aproape orice pe lume, însă nu am permis niciodată acestui lucru să mă împiedice.
Se uită la Gia.
262
- ELLA CAREY -
Ochii negri ai Giei se strânseră, luminându-se și sugerând cât era de frumoasă.
— Cred că eu și cu tine vom fi prietene bune.
Josie își strânse cardiganul în jurul corpului. Aerul din bucătăria ei de obicei călduroasă părea oarecum rece.
— Sunt sigură de asta, confirmă ea.
Dacă îi stătea în putere, avea să rămână pe pământul acesta atât cât era în stare, pentru un singur motiv: să o oprească pe Victoria să
încurce complet ițele.
263
- O VIAȚĂ SECRETĂ -
CAPITOLUL 27
Lily
Aerul rece burnița de partea cealaltă a râului Hudson, îmbrăcând grădina victoriei într-o ceață albă, palidă. Iarna venea repede, iar Lily punea paie în jurul napilor, răsădind legumele de iarnă, în timp ce, în fața ei, bătrâna vilă se deslușea ca o fantomă gri. Lângă ea lucra Gia; degetele îi erau roșii și dureroase. În jurul lor, păstârnacul, dovleceii de iarnă și cartofii se arătau viguroși și sănătoși, în pofida frigului. Cumva, aveau o consolare în faptul că natura mergea mai departe, indiferent de distrugerea adusă de oameni.
Gia șezu pe vine, strângând eșarfa roșie pe care o purta pentru a nu permite părului des să-i atârne pe față.
— Ar trebui să ne oprim și să bem o cafea.
— Cred că da, răspunse Lily. Se uită la femeia mai în vârstă de lângă ea. Oh, îmi fac griji că lucrezi prea mult, Gia.
Gia se ridică în picioare, arcuindu-se înapoi, cu mâinile sprijinindu-și șalele.
— Sunt bine. Se uită în jos la Lily. Știi că e o distragere, Lily. Nu mă lasă să mă gândesc și, pentru moment, este un lucru bun.
Lily o urmă pe Gia de-a lungul rândurilor ordonate, îngrijite cu atenție, în timp ce picioarele le scârțâiau la contactul cu frunzele galbene înghețate. Chiar dacă mare parte din grădină era ocupată cu legume, copacii bătrâni continuau să se înalțe peste peluzele largi, cu banchete din piatră și urme ale unor grădini de trandafiri elegante, rămășițe ale unei epoci acum dispărute.
Gia se opri la coșul pe care-l lăsase la capătul rândului, scoțând termosul înalt cu cafea și turnând lichidul fierbinte în căni de email.
Lily își înfășură palmele în jurul băuturii calde delicioase, lăsându-și degetele să se dezghețe preț de câteva clipe, înainte de a bea prima gură. Era mulțumită că se îmbrăcase în pantaloni în ziua aceea.
264
- ELLA CAREY -
Gândul de a fi aici cu picioarele dezgolite, când ciorapii aproape că
dispăruseră și fetele își desenau linii negre pe pulpe, nu era deloc atrăgător.
Gia se întinse și îi dădu lui Lily o brioșă cu coacăze.
— Mănâncă asta, Lily, spuse ea. Ești prea slabă.
Lily luă o îmbucătură din prăjitura crocantă a Giei, făcută în casă.
Mânca, însă continua să scadă în greutate, în timp ce stomacul îi era răscolit de griji, iar ea se chinuia să doarmă. Noaptea târziu, chiar și în căldura camerei din casa lui Josie, în care dormise dintotdeauna, se lupta cu coșmaruri în care Tom era pus în cele mai rele situații, captiv și rătăcit în frigul european.
Gia se uită dincolo de parcela înghețată, la locul în care Giorgio stătea de vorbă cu câțiva voluntari ai Giei. În ciuda presiunii la care era supus, Giorgio făcea în continuare o impresie bună, în haina lui bleumarin și cu fularul cireșiu.
Mâna liberă a Giei dădu la o parte eșarfa de bumbac pe care o purta.
— Dacă nu se va întoarce acasă?
— Nu! Lily se aplecă, luând distanță față de Gia. Îl voi aștepta mereu pe Tom. Îl iubesc, Gia.
Îi era dor de el zi de zi, de felul în care se învârtea în bucătărie în blugii lui, de modul în care se dedica cu tot sufletul gătitului, de cum ținea la ea și de cum îi vorbea așa cum nu o mai făcuse nimeni altcineva. Își închise ochii.
— Știi, îmi făceam griji că Tom nu-și va permite să te țină așa cum erai obișnuită. Gia se uită la grădina ei. Așa că am vorbit cu bunica ta.
