— Nepoata ta?
Josie scutură capul.
— Oh, nu. Lily stă la mine doar pentru o vreme. Nu o voi opri să
se mute, să fie independentă și să trăiască singură, de îndată ce va dori să facă asta. Însă, dacă și atunci când se va întâmpla asta, voi avea încredere în Emmeline, care mă ajută cu treburi prin casă zilele astea. Și doar în Emmeline, pentru că asta îmi va necăji prea mult familia. Mai ales pe Lily. Sunt convinsă că voi putea pregăti o cameră
comodă pentru ea. Josie se uită la el cu o privire onestă. Sper doar că
locuitul cu o bătrână ca mine să nu fie extrem de plictisitor pentru ea, biata. Cel puțin va fi plătită să o facă.
Fața medicului se lumină cu o urmă de zâmbet. Își termină
notițele, puse la loc capacul pe pixul lui auriu și privi serios.
— Josie. Ne știm de destul de multă vreme ca să fim conștienți de faptul că ultimul lucru pe care îl riscă Emmeline cu tine e plictiseala.
260
- ELLA CAREY -
Josie ridică o sprânceană și chicoti zgomotos.
După zece minute, Josie intră la Albertina’s, iar înfățișarea Giei Morelli care stătea după tejghea o făcu să se oprească și să o privească. Femeia, de obicei îmbujorată, cu spatele drept, era palidă
și retrasă și, în loc să converseze cu clienții în modul ei prietenos obișnuit, tăia slănină și strângea măsline cu energia unui câine bătrân și trist.
Josie refuză să fie asistată de o altă vânzătoare și așteptă, în schimb, ca Gia să se intersecteze cu ea.
— Gia, spuse ea atunci când femeia fu, în sfârșit, liberă. Cum te simți, draga mea?
Buza frumoasei femei începu să tremure, iar Josie examină imediat încăperea în căutarea lui Lino, fermecătorul proprietar al Albertina’s.
Atunci când îl văzu, merse direct la el, îi spuse că o lua pe Gia acasă
cu ea înainte ca biata femeie să se prăbușească și o sprijini pe Gia de brațul ei, în timp ce, în mâna liberă ținea bine o cutie albă plină cu cannoli și biscotti italienești.
Ajunsă acasă, o invită pe mama lui Tom Morelli să ia loc în zona cea mai călduroasă de la masa ei din bucătărie, unde soarele intra prin fereastra de la subsol, făcu o cafea și puse cannoli și biscotti asortați pe o farfurie în culori luminoase, cu dungi albastre și albe.
Puse și câțiva dintre biscuiții de casă făcuți de Lily, pentru ceva în plus, și nu-și lăsă la vedere geanta de mână în care avea afurisitele de tablete pentru inimă.
— V-a spus Lily.
Gia căscase ochi uriași.
Josie întinse o mână și o puse pe degetele înroșite, cu unghii tăiate scurt, ale Giei.
— Da, mi-a spus că Tom al tău este dat dispărut, draga mea. Mă
tem că este bolnavă de îngrijorare. Am avut norocul să-l cunosc și, îți 261
- O VIAȚĂ SECRETĂ -
spun sincer, este unul dintre cei mai încântători bărbați pe care i-am întâlnit vreodată.
Gia își îngropă fața în mâini.
Josie luă loc.
— Mai bine îți dai drumul, nu ține în tine, spuse ea în timp ce masa brațul Giei.
Gia încuviință din cap, ștergându-și obrajii.
— Până acum nu am putut să plâng, șopti ea.
Josie îi dădu o ceașcă de cafea, iar Gia lăsă să-i iasă un oftat greu.
Bău.
— Cannoli, insistă Josie, iar Gia reuși să zâmbească înlăcrimată.
Gia luă o îmbucătură în ciuda durerii și grijii pentru Tom și închise ochii când simți gustul divin al prăjiturii. Apoi își încrucișă mâinile pe masă.
— Doamnă Rose.
— Oh, fără doamnă Rose. Spune-mi Josie. Toată lumea-mi spune așa.
— Josie, mă îngrijorează părinții lui Lily. Sper că nu îi vor face o vină lui Tom din statutul lui. Văd cât de profund se adoră Lily și Tom unul pe celălalt, însă înțeleg că unele persoane ar putea considera drept aberații aceste povești de dragoste pe vreme de război.
