246
- ELLA CAREY -
CAPITOLUL 25
Lily
Lily zăbovi deasupra unui cuptor din bucătăria Valentino’s.
Aroma de plăcintă savuroasă umplea aerul, în timp ce, afară, ploaia curgea pe ferestrele aburite. În momentul în care îi indică Lily, Rosa se aplecă și scoase un fel de mâncare experimentală, care clocotea. Se întoarse către toată lumea, în timp ce un zâmbet timid i se așternu pe toată față.
— Exact asta ne dorim, spuse Lily. Bravo, Rosa!
— Sper că, atunci când o voi tăia, să nu vă schimbați toți părerea, chef.
Rosa ținu un cuțit deasupra vasului.
— Arată apetisant, zise Ellen.
Bucătarul secund, vesel, se aplecă mai aproape pentru a inhala legumele acoperite cu brânză topită. Zâmbi, iar în obraz i se formă o gropiță de încântare.
— Oh, nu e mare lucru, spuse Rosa. Am folosit ce legume am găsit, le-am pus în vasul ăsta pentru plăcinte și le-am asezonat cu mult piper și un vârf de sare. Lily mi-a dat niște ierburi aromatice din grădina victoriei.
— Sună ca o plăcintă de rămas-bun, mormăi Leo.
Agnes își drese glasul
— Păi, Leo, Lily și Gia Morelli au făcut ceva extraordinar cu grădina victoriei.
Îi aruncă o privire lui Lily.
— Și, dacă nu ar fi făcut-o, Rosa nu ar avea în fiecare zi aceste legume minunate.
— Sicilianos, murmură Leo în barbă.
Agnes se crispă.
— Ce ai spus?
247
- O VIAȚĂ SECRETĂ -
Încet, Lily își săltă capul din vasul Rosei. Auzise despre felul în care italienii din nordul Italiei îi disprețuiau pe cei din sud, atunci când, uneori, Giorgio lăsase să-i scape câteva glume pe lângă Tom.
Însă atitudinea lui Leo avea ceva mai sinistru.
Nările lui Leo fremătară.
— Gia Morelli este o siciliana.
— Leo. Lily coborî tonul vocii. În bucătăria mea nu e loc de prejudecăți meschine.
Bucătarii tăceau.
— Acum, zise Lily. De ce nu ne povestești despre noua ta rețetă, Rosa?
— Ei bine, am făcut un sos din untură, amidon de porumb, zeamă
de supă de legume și condimente. Am turnat sosul peste legume, apoi am pus un strat gros de piure de cartofi deasupra. Am presărat brânză și am sperat ca nebuna că, la sfârșit, voi obține un prânz bun, hrănitor.
— Martina, cred că l-am putea servi în mici vase ca garnitură, propuse Lily. Tu ce crezi?
Privirea Martinei era concentrată pe vas.
— Cred că este o idee excelentă. Bravo, Rosa!
Ellen puse o mână pe spatele tinerei Rosa.
— Trebuie să recunosc, plăcinta aceea arată tare bine. Ce-ar fi să o împărțim la prânz împreună?
Fața Rosei se făcu rozie.
— Mie îmi seamănă cu un minunat fel de mâncare de prânz pentru angajați, adăugă Lily.
Rosa începu să taie plăcinta. Martina luă felia pe care i-o dăduse Rosa, iar ceilalți se aliniară pentru porțiile lor.
Ellen cufundă o lingură în mâncarea cu aspect satisfăcător și luă o îmbucătură.
