- ELLA CAREY -
— Nu mă pot căsători cu Nathaniel și nu o voi face.
Tatăl ei se sprijini de birou, în timp ce fața i se umbri.
— Draga mea…
Pieptul lui Lily săltă.
— Vreau să vă opriți din planificarea unei nunți care nu va avea loc niciodată. Și mă voi muta, îmi voi plăti singură chiria. Tot ceea ce vă cer este să-mi respectați hotărârea asta. Așa cum ați face în cazul oricărei alte persoane adulte.
Victoria își încrucișă brațele.
Camera păru să se micșoreze în jurul lui Lily, însă gândurile ei erau foarte clare.
— Asta nu este viața ta, mamă. Este a mea. Mi-ar plăcea să am binecuvântarea ta, respectul tău pentru toată munca grea care m-a adus acolo unde mă aflu. Însă se pare că este puțin probabil să le obțin.
Susținu privirea mamei preț de o interminabilă secundă.
Apoi, în timp ce nu contenea de dat din gură, cu obrajii roșii de furie, cu mâinile trăgând de perlele pe care le purta, Victoria dădu dezaprobator din cap, se uită aspru la fiica ei, se ridică și ieși din încăpere, trântind ușa în urma ei.
Tatăl ei își trecu o mână peste fața obosită, ochii i se intersectară
cu ai lui Lily pentru un moment, iar agonia pe care o simțea îi era foarte clar afișată în expresie.
Însă Lily rămase hotărâtă.
După un moment chinuitor, se uită trist la Lily, ridică din umeri către ea și merse la Victoria, închizând încet ușa în urma lui, în timp ce pășea regulat pe hol.
Lily merse încet în dormitorul ei. În zece minute, își făcuse o geantă.
Pe stradă, strigă un taximetru.
— Greenwich Village, spuse ea când se strecură în mașină.
239
- O VIAȚĂ SECRETĂ -
Iar în interiorul întunecat, se uită pe geam, în timp ce pe obraji îi curgeau șuvoaie de lacrimi.
Peste Bank Street se crăpa de zori. Lily stătea, trează, la fereastra dormitorului pentru oaspeți din casa lui Josie, uitându-se la cer, zgâindu-se la lumina gri, sidefie. Cosmo era ghemuit în poala ei.
După ce Josie îi făcuse o ciocolată caldă și o îndopase cu biscuiți noaptea trecută, Lily se ridicase în capul oaselor, cu gândurile învolburate, rugându-se ca Tom să fie undeva, oriunde, în siguranță
sub același cer; era dezamăgită de refuzul mamei ei de a o accepta așa cum era; era tristă că tatăl ei nu o confruntase pe Victoria. Își dori ca lucrurile să poată fi diferite. Ca Tom să se întoarcă acasă. În poală
ținea o scrisoare veche, subțire, îndoită, de la el.
Iarna, 1942
Cara mia,
Nu vreau să pretind că lucrurile vor fi la fel când mă voi întoarce. Tute vei fi schimbat. Eu mă voi fi schimbat. Amândoi vom fi trecut prinlucruri pe care este posibil ca nici unul dintre noi să nu le înțeleagă
niciodată. Văd lucruri care… ei bine.
Mă bucur de camaraderia celorlalți de aici. Ne ținem motivați unul pealtul. Până la urmă, uneori, este tot ceea ce putem face. Să ai astfel deoameni lângă tine, să te înconjori de persoane care te susțin și nu tedistrug este cel mai important lucru în viață. Promite-mi că vei faceacelași lucru ca să reziști. Înconjoară-te cu prieteni, cu persoane cărorachiar le pasă de tine.
Însă, cara, să știi un lucru. Să știi că, în ciuda a ceea ce oricare dintre noi trăiește, ceea ce nu se va schimba este iubirea mea pentru tine. În ciuda despărțirii noastre impuse, sentimentele de tandrețe pe care le am pentru tine cresc în mine cu fiecare zi. Se spune că inima devine mai puternică cu cât e distanța mai mare. Gândește-te la mine ca la fortăreața ta îndepărtată, tot așa cum eu mă gândesc la tine ca la fortăreața mea.
240
- ELLA CAREY -
Atunci când lucrurile devin dificile pentru oricare dintre noi, trebuiesă ne amintim că nu suntem singuri, că iubirea noastră ne va face să
rezistăm până când ne vom reîntâlni. Nu contează unde suntem, cu cinesuntem sau ce facem, noi suntem mereu împreună, indiferent de ce s-arîntâmpla. Să ții minte asta, mereu.
Toată dragostea mea,
Tom al tău
241
- O VIAȚĂ SECRETĂ -
CAPITOLUL 24
