- ELLA CAREY -
Odată ieșirea lor în oraș terminată, Martina merse lângă Lily pe strada întunecată, în timp ce ceilalți erau în față, râdeau și cântau, iar vocile lor răsunau în aerul răcoros al nopții.
— Lily? grăi Martina. Lily se opri. Sper că nu jelești sau că nu ești îngrijorată cu privire la cineva special. Am observat că uneori ai fost absentă în noaptea asta.
Lily se opri în întuneric. Două fete trecură în grabă pe lângă ea.
Ceilalți erau mult în față. Să se destăinuie Martinei? Odată, Martina ar fi fost ultima persoană în care ar fi avut încredere. Lily se jucă
nervoasă cu colierul pe care-l purta. Își puse brațul pe al Martinei. Un lucru era clar. Martina nu bârfea.
— Știi, zise ea. Sunt îndrăgostită de Tom.
Martina continuă să meargă. Nu tresări deloc.
— Mi-am dat seama. Mi s-a părut evident.
Lily își mușcă buza.
— Deci se pare că nu sunt atât de bună pe cât credeam când vine vorba să-mi maschez sentimentele.
— Știi, îmi pare rău de felul în care te-am tratat la început. Am făcut o presupunere despre tine. Și nu ar fi trebuit. Nu ești deloc ca unele dintre fetele din societate.
Lily tremură.
— Nu.
Martina tăcu lângă ea.
Lily oftă.
— Nu am fost niciodată, Martina.
— Sper că nu vei considera clasa o barieră în calea prieteniei.
Martina își coborî tonul vocii.
— Niciodată, răspunse Lily. Niciodată nu am crezut asta, să știi.
— Îmi pare rău că eu am făcut-o odată. Vocea Martinei suna blândă în întuneric. Cât vă privește pe tine și pe Tom, lucrurile nu ar trebui să fie complicate.
275
- O VIAȚĂ SECRETĂ -
Lily își strânse poșeta.
— Știu. Și eu simt asta. Adevărul este că nu pot suporta gândul că
nu se va întoarce acasă.
Martina merse lângă ea. Se sprijini cu brațul de brațul lui Lily; râsetele celorlalți răsunară pe strada întunecată.
276
- ELLA CAREY -
CAPITOLUL 29
Luni dimineața, Giorgio intră cu pași mari în bucătărie, evident în căutarea unui lucru sau a unei persoane. Începu să adulmece aerul, privind peste tot ca un detectiv în căutarea unui indiciu.
— Rosa, murmură el când, în sfârșit, ajunse la postul ei. Știi cât de mult îmi place supa cremă de homar! Și sunt convins că asta miros!
Ochii Rosei se luminară.
— Ei bine, domnule, Lily mi-a spus să fierb cozile în apă sărată
pentru doar cinci minute, pentru a obține o zeamă și, în plus, să
gătesc în prealabil homarul și să obțin pe cât de multă aromă posibil cu ingredientele reduse. Poftiți, aruncați o privire.
Giorgio îți frecă palmele una de cealaltă.
— Ce fată isteață!
Rosa afundă o lingură curată în oala care clocotea.
— Vedeți, apoi urmează baza mirepoix și un amestec de ierburi aromatice proaspete din grădina victoriei, niște pastă de tomate și faină pentru a îngroșa supa. În plus, ardei de Cayenne.
