— Da, vă rog, și ketchup, fără muștar, zise el.
Lily îi dădu hotdogul. Îi zâmbi atunci când el luă o îmbucătură și mormăi a apreciere.
— De unde ești? întrebă ea.
— Din Paris, Kentucky, răspunse el, uitându-se la ea cu toată
seriozitatea.
— Și încotro mergi? continuă ea cu ochii la ultimul grup de bărbați rămași în jurul camionului.
— Nu pot spune, zise el, cu voce moale.
Pulsul lui Lily se acceleră. Degetele ei înghețate se strânseră în jurul fotografiei cu Tom pe care o ținea în poșetă. Știind că era puțin probabil ca Ellen să audă cu tot zgomotul și toată agitația din jurul tarabei, se aplecă în față.
— Logodnicul meu, spuse ea, a dispărut în timpul campaniei italiene. Vrei… Adică, dacă ți-aș da fotografia asta, ai putea să le-o arăți oamenilor și să întrebi dacă a auzit cineva de el?
Tânărul se încruntă concentrat la fotografia cu Tom.
— Vreți să renunțați la ceva atât de prețios?
— Aș renunța la orice ca să știu că Tom al meu este viu. Numele lui este Tom Morelli. Băiatul întinse mâna după fotografie, o ținu în degetele roșii de frig.
282
- ELLA CAREY -
— Voi vedea ce voi putea face. Se uită la ea. Și dacă aud ceva? Dacă
cineva știe ceva despre Tom Morelli al dumneavoastră?
Lily se uită către Ellen.
— Atunci trimite de veste lui Lily Rose, la Valentino’s, pe Park Avenue.
El ținu fotografia lui Tom aproape de piept.
— Tom Morelli, grăi el. Și Lily Rose. Încuviință din cap și imită un salut față de ea.
— Mulțumesc, îi zise fata.
Ea îi privi spatele în timp ce el pleca.
283
- O VIAȚĂ SECRETĂ -
CAPITOLUL 31
Lily
Primăvara, 1944
Iarna se prefăcu în primăvară, însă aerul mai cald și mugurii care dichisiseră orașul veniră cu o altă tragedie pentru Valentino’s. Într-o dimineață însorită, Lily, în bucătărie, își ținea capul plecat, la fel ca și echipa adunată în jurul ei. Lacrimile curgeau liber pe fața Martinei, iar ceilalți respirau greu și își căutau batiste în buzunarele uniformelor. Giorgio murmură cuvintele unei rugăciuni liniștite, iar, într-un final, toți ridicară capetele.
— Ne vom aminti cu mare drag de tânărul nostru commis chef Paul.
A adus bucurie vieților noastre, spuse Giorgio. Își șterse o lacrimă de pe fața extenuată. Dragul nostru băiat a fost un pilot curajos în campania din Pacific. A făcut ceea ce și-a dorit să facă. Să ia parte la război și să zboare. Și pentru că ne-am adunat în memoria tânărului Paul, ne rugăm și pentru dragul nostru Marco, dar și pentru Tom, adăugă Giorgio. Ne rugăm să ne fie trimis înapoi cu bine și în curând.
Lily își vârî adânc mâinile în buzunarele fustei. Lângă ea, preț de o clipă, Martina își puse un braț în jurul umărului ei. Încă nu aveau vești. Însă ea și Gia continuau să aștepte în liniște, cu speranță, poate, cumva, avea să se întâmple o minune, iar el să fie bine.
Angajații din bucătărie reveniră la posturile lor.
Giorgio merse către Lily.
— Acum că Leningradul, în sfârșit, nu mai este asediat, următoarea oprire pentru Aliați ar trebui să fie iubita noastră Roma, draga mea.
El îi examină fața.
284
- ELLA CAREY -
Lily dădu aprobator din cap; știa că era palidă. Nu era destul de sigură pe ea ca să poată vorbi.
— Am văzut multe la viața mea, însă prețul cerut de acest război devine inimaginabil. Liniile de defensivă germane din jurul Monte Cassino se dovedesc aproape imposibil de străpuns. Sunt îngrijorat.
Dădu dezaprobator din cap și făcu stânga împrejur.
