Războiul dura mai mult decât își imaginase oricare dintre ei.
După ce se termină cu servirea unei recepții lungi de prânz, Lily o văzu pe Vianne în ușa bucătăriei. Strâmbă din nas la cea mai recentă
creație a ei și a lui Leo: o rețetă care folosea Spam17 și cartofi.
— Leo, nu cred că felul ăsta de mâncare va merge mai sus de prânzul personalului de bucătărie.
Leo se sprijini de locul în care, cu câțiva ani mai devreme, crease capodopere în calitate de rôtisseur pentru Valentino’s. Își puse cârpa peste umăr și dădu dezaprobator din cap înspre carnea conservată
roz care clocotea pe arzător.
— E o calamitate de fel de mâncare, chef
— Sunt de acord cu tine în privința asta.
Lily oftă greu. Își șterse mâinile și merse la Vianne.
Vianne observă agitația din bucătărie.
— Lily, în seara asta am o mică adunare cu prieteni în apartamentul meu, iar Giorgio m-a întrebat dacă ai putea să ne trimiți niște mâncare?
— Bineînțeles, Vianne. Singura problemă este că proviziile sunt limitate.
Vianne încuviință din cap; ochii ei frumoși erau gravi.
— Știu.
Lily ridică o sprânceană.
17 Marcă de carne de porc la conservă.
285
- O VIAȚĂ SECRETĂ -
— Ei bine, pot pregăti niște consommé de pui, pot asambla o caserolă din mielul pe care urma să-l fierbem înăbușit cu tăiței cu ou și o plăcintă cu mere pentru desert?
— Perfect. Lily? Draga mea, de ce nu urci să bei un pahar cu noi?
Nu este normal să fii mereu prinsă în muncă. Știi, ai voie să te distrezi din când în când. Zâmbi luminos. Vino la noi, ca invitata mea. Te rog.
— Oh, Vianne. Nu trebuie să faci asta.
— Dar insist. Vino și vezi ce ar trebui să facă o fată de vârsta ta atunci când are nopți libere, chérie.
Lily îi zâmbi frumoasei femei, iar Vianne făcu stânga împrejur și plecă.
În noaptea aceea, Lily ezită în fața apartamentului luxos al lui Vianne și al lui Giorgio, apartament aflat la etajul de sus al clădirii în care se afla restaurantul. Rochia neagră dintr-un amestec de mătase și viscoză, cu o curea diamanté, îi îmbrățișa silueta și cădea până la genunchi. Își ridicase părul din față, în timp ce restul se revărsa în onduleuri. În ultimul moment, aplicase o idee de ruj roșu intens, niște fard și apoi mascara pentru a-și scoate în evidență ochii de un albastru intens.
Atunci când fata în casă a familiei Conti deschise ușa să o primească, Lily se opri să privească. O urmă pe servitoarea în uniformă printr-un larg hol de primire, splendid, cu o scară lată care ducea la o galerie cu complicate balustrade din fier ce dădeau spre intrare.
O femeie tânără, evident manechin, era așezată pe o canapea de catifea albastru pal, iar în spatele ei se afla o imagine mărită a Parisului. Fata era înconjurată de multe tinere fermecătoare. Pe cap purta o beretă roz; bluza de aceeași culoare avea un papion în partea din față, o talie strâmtată cu o curea subțire și o fustă din mătase, cu pliuri.
286
- ELLA CAREY -
Alte două femei stăteau rezemate pe o canapea aurită, fluturând țigări în portțigarete elegante, uitându-se la Lily cu priviri leneșe, arzătoare, în timp ce beau șampanie. În spatele lor, pe un stativ care părea trimis direct din studioul lui Vianne, erau atârnate ținute couture; în spatele femeilor, Giorgio stătea în picioare, într-un smoching din al cărui buzunar ieșea o batistă de mătase albă; vorbea cu doi bărbați în vârstă bine îmbrăcați.
— Lily, bine ai venit! Traversă cu pași mari încăperea, către ea.
Arăți minunat, murmură el. Pur și simplu minunat.
Lily se uită mirată la încăperea frumoasă, la paravanele de mătase și la uriașii palmieri în ghivecele din colțuri; jazz parizian se auzea de la un gramofon, însoțit de sunetele catifelate ale conversațiilor sofisticate. Poate că ar fi trebuit să fie manechin, nu bucătar…
— Șampanie, dragă Lily? întrebă Giorgio.
Lily își mută din nou atenția la Giorgio.
— N-am mai băut șampanie de o veșnicie.
Buzele lui se mișcară într-un zâmbet.
— De ce? se aplecă el în față. New Yorkul este mult mai distractiv dacă bei șampanie.
— Ei bine, trebuie să recunosc, s-ar putea să ai dreptate, Giorgio.
Îi zâmbi cuceritor.
