291
- O VIAȚĂ SECRETĂ -
Ochii lui Lily rămaseră largi de mirare când se opriră pe sticlă: era un Moët & Chandon de colecție.
— Chow mein cu pui.
Un ospătar luă capacul din argint de pe platoul uriaș, înfrumusețat cu tăiței lucioși, legume și bucăți grase de pui. Desfăcu șervetul lui Lily cu o fluturare și i-l puse în poală.
— Copa are cinci bucătari cu normă întreagă aici, care prepară o serie de feluri de mâncare chinezească, spuse Giorgio.
Lily se uită îndelung, fermecată, la mâncarea extraordinară.
Giorgio luă perechea de bețigașe de lângă farfurie. Lily inhală
aromele exotice și luă o îmbucătură. Era minunat.
După o jumătate de oră, apărură Vianne și anturajul ei de manechine.
— Sunteți plictisitori, dragii mei, zise Vianne. Se rezemă de spătarul scaunului lui Giorgio și-și flutură țigara înspre ringul de dans.
— Vrei să dansezi, Lily?
— Cum să nu!
Mulțimea se dădu la o parte pentru Vianne în timp ce traversară
încăperea aglomerată.
Trupa interpretă „People Will Say Were in Love”, iar Lily se legănă pe ritm pe ringul de dans, în timp ce Giorgio dansă cu Vianne, până când luminile se opriră, iar primele note din „As Time Goes By”
a lui Rudy Vallee năvăliră în sală.
După tot dansul, Lily răsufla greu, însă Vianne se afla lângă ea, trăgând-o de braț.
— Urmărește scena, chérie.
La scurt timp, se aprinse un reflector și o femeie blondă, zveltă, îmbrăcată într-o rochie albă, mulată, cu guler de blană de nurcă și diamante prelingându-se de la încheieturile mâinilor și de la urechi stătea în fața microfonului. Încet, își săltă capul; mulțimea vui.
— Peggy Lee, șopti Giorgio. Ea e cea pentru care au venit toți.
292
- ELLA CAREY -
O chitară singuratică începu cu primele note din „Fools Rush In”, iar domnișoara Lee captivă încăperea cu vocea ei expresivă, senzuală.
— Nu că e superbă? întrebă Vianne în timp ce-și trecea brațul prin al lui Lily.
Și chiar acolo, cu muzica învârtindu-se în jurul ei în acest club fabulos din inima New Yorkului, împreună cu minunații Vianne și Giorgio, Lily nu-și putu stăpâni zâmbetul până la urechi. Pentru că, în ciuda războiului, în momentul acela lumea părea mai plină de posibilități decât își imaginase ea vreodată. Își dorea doar ca Tom să
fie în siguranță; astfel, nu exista nici un motiv pentru care ea și el să
nu poată trăi, munci, iubi și râde exact așa cum o făceau Vianne și Giorgio în fiecare zi a vieții lor.
293
- O VIAȚĂ SECRETĂ -
CAPITOLUL 32
Lily
Vara, 1944
Umiditatea crescu în Manhattan, pe măsură ce primăvara anului 1944 devenea vară. Străzile erau pline de femei cu picioare dezgolite, îmbrăcate în costume de mătase artificială și vâscoză, fetele de societate fiind cu greu de distins de cele angajate, pe măsură ce stilurile și materialele deveneau mai uniforme, iar singurul lucru care nu era raționalizat erau pălăriile.
Din când în când, atunci când ieșea, Lily îndrăznea să arunce câte o privire visătoare felului în care fetele încercau să descopere un sentiment al individualității folosind pălăriile, defilând uneori în creații excentrice, colorate, iar alteori purtând pălării mai degrabă
mici cu un aspect militar.
Chiar și Josie se deprinsese cu moda; venea regulat să mănânce la Valentino’s, mereu însoțită de o prietenă și cu o pălărie fercheșă
cocoțată pe cap. Giorgio o ducea repede la o masă lângă fereastră, iar Lily îi trimitea cele mai bune feluri de mâncare din meniu.
Săptămânal, Lily vorbea cu bunica ei la telefon. Josie nu voia să audă
părerile de rău al lui Lily, că nu vizita suficient Greenwich Village.
