- ELLA CAREY -
Bărbatul zvelt, de vârstă mijlocie, își înclină capul către Jimmy.
— Nu mă băgați în seamă, spuse el. După ce trimiteți mâncarea sus, aș vrea să vorbesc cu persoana care coordonează bucătăria.
În încăpere se făcu liniște.
Lily opri arzătorul. Terminase cu ultima bucată de miel.
— Are cineva un meniu, întrebă bărbatul.
— Pot să știu de ce? spuse Lily.
— Nu știi? dădu el din umeri. Nu mi-ai mai văzut fața până acum, drăguță?
Lily se uită scurt la Ellen și Agnes.
— Cine-i șeful? continuă el.
— Lily Rose este bucătar-șef, răspunse Jimmy pe un ton egal. Lily, el este Richard Parelli de la New York Dines. Richard, Lily este și bucătarul-șef la Valentino’s.
Lily își șterse mâna de frunte. Strânse din ochi. Bineînțeles.
Richard Parelli luase locul un critic culinar mai tânăr care plecase la război. Însă domnul Parelli nu semăna deloc cu persoana din fotografia alăturată rândului cu numele lui din ziar. În primul rând, nu zâmbea sarcastic. Iar părul era mai scurt. Poate că-și schimbase aspectul pentru a-și putea scrie cronicile incognito.
Domnul Parelli se întoarse să o observe încet pe Lily, iar expresia i se încordă.
— Ei bine, șopti el, e fascinant. Valentino’s condus de o mână de femei. Poate asta explică de ce servirea este mult inferioară nivelului de eficiență de dinainte de război și de ce meniurile voastre sunt batjocuri față de bunătățile gastronomice savuroase care erau atât de favorabil recenzate.
Lily își ridică bărbia.
— Când ați vizitat ultima oară Valentino’s, domnule Parelli?
Pentru că nu țin minte ca Giorgio Conti să-mi fi spus că ați fost vreodată în ultimii doi ani?
Ellen se uită în sus de la blatul ei. Lily își încrucișă brațele.
297
- O VIAȚĂ SECRETĂ -
— Oh, cred că-mi pot forma propria părere fără să fie nevoie să
vizitez locul, mulțumesc, Miss Rose.
— Nu mai spuneți, chiar așa? întrebă Lily.
El își trecu un deget peste blatul imaculat, verificând urmele inexistente de praf.
— Vezi, chiar acum scriu un articol despre petrecerile cu servirea mâncării în regim de catering, iar acesteia îi voi dedica toată atenția mea pentru următorul material. Ce noroc pe tine! Mai întâi, vreau să
văd meniul. Iar apoi, să vorbim despre cum exact a reușit o femeie să
prepare fiecare fel de mâncare.
Lily lăsă din mână cârpa de vase.
— Mi-ar face plăcere. Și sunt sigură că veți constata că abilitățile mele de gătit și pasiunea mea culinară nu sunt inferioare față de cele ale nici unui bărbat.
El se opri în timp ce se pregătea să-și scoată carnetul de notițe și un zâmbet ușor i se așeză pe față.
— Mă bucur că am stabilit asta, spuse el. Mă gândeam, cel puțin, că dacă tot ești femeie, ar trebui să ai ceva special pentru a compensa.
Lily se uită aspru la el. Ea merse hotărâtă la frigider și se întinse să
ia șarlotele pe care le pregătise în dimineața aceea cu Martina pentru a fi servite cu prăjiturile asortate și cu ultimele căpșuni recoltate din grădina victoriei. Richard Parelli stătea sprijinit nonșalant de blat, însă Lily știa că-i urmărea fiecare mișcare.
298
- ELLA CAREY -
CAPITOLUL 33
Josie
Bucătăria era plină de aroma vinetelor parmigiana gătite de Josie, care se coceau la cuptor. Termină de făcut salata de roșii și mozzarella di bufala făcută în casă, presărând deasupra piper negru spart și aruncând câteva frunze proaspete de busuioc peste roșiile delicios de coapte. Duse o vază de cristal plină cu trandafiri de vară și o puse în centrul mesei aranjate pentru trei persoane; o sticlă de vin alb răcit stătea într-o frapieră de argint, iar vasele de porțelan cele mai încântătoare erau pregătite. La urma urmei, parcă trecuse o veșnicie de când Lily nu mai fusese acolo la masă, iar Gia începea să facă parte din familie.
Dacă Victoria s-ar fi liniștit, Josie i-ar fi invitat și pe ea, și pe Jacob în seara aceea, însă fu imposibil. Josie încercase să vorbească cu nora ei, încercase din nou să o convingă că Lily făcea ceea ce era potrivit pentru ea însăși, însă Victoria pur și simplu refuzase să asculte.
