— Înțeleg.
Încă roșie, Lily se ridică în picioare să adune farfuriile, iar Lily se mișcă să o ajute, dar Lily dădu dezaprobator din cap.
— Stai jos, dragă buni. Insist.
Josie întinse o mână pentru a o acoperi pe a Giei.
— Lily?
Lily se întoarse brusc, ținând minunata prăjitură tiramisu cu ambele mâini.
302
- ELLA CAREY -
— Vreau să știi că eu cred că ar trebui în mod sigur să te căsătorești din dragoste. De fapt, își coborî Josie tonul vocii, draga mea, insist.
Josie îi aruncă o privire Giei, cu ochi strălucitori și, în ciuda grijii inevitabile din cauza lipsei veștilor despre Tom, Gia reuși să afișeze un zâmbet curajos.
Lily puse prăjitura pe masă și presără din plin deasupra bucăți suplimentare de ciocolată prețioasă, în timp ce ținea în mână o lingură din argint strălucitoare.
— Pentru iubire și mâncare bună, spuse ea.
Iar Josie și Gia bătură din palme în vreme ce Lily vâra lingura de argint în încântătorul desert cremos cu ciocolată și espresso.
303
- O VIAȚĂ SECRETĂ -
CAPITOLUL 34
Lily
Iarna, 1944
Crăciunul anului 1944 se apropie într-un vârtej de furtuni reci, hibernale. Un sentiment dulce-amărui plutea peste New York.
Oamenii își decorau în continuare locuințele pentru sezonul festiv, iar Aliații câștigau teren, însă cu prețul unor pierderi semnificative în drumul lor spre Germania, atunci când Hitler își lansase violenta Ofensivă din Ardeni, pe o vreme geroasă, și atacase trupele americane extenuate în pădurea din Ardeni, în sud-estul Belgiei.
Lily era absorbită de ziare, împreună cu colegii ei din bucătărie; inima i se frânse când citi știrea că nouăsprezece mii de bărbați din armata americană fuseseră uciși în ploaia înghețată, înzăpeziri și temperaturi scăzute record. Patruzeci și șapte de mii cinci sute fuseseră răniți, iar douăzeci și trei de mii erau dați dispăruți. În oraș
se răspândiră relatări despre soldați masacrați, băieți care mureau de pneumonie, de jupuirea pielii de pe picioare din cauza expunerii la umezeala din tranșee sau afectați de degerături, iar toată lumea fusese înmărmurită de asaltul nazist.
Tristețea persistentă a milioanelor de oameni care aveau pe cineva drag plecat la război, sau chiar mai rău, era imposibil de îndepărtat.
Văduve palide, îmbrăcate în negru, umpleau metrourile. Mame își jeleau la vedere și în spatele ușilor închise fiii pierduți. La tarabele cu ziare, bărbați în vârstă se puneau la coadă pentru a examina publicațiile, iar apoi se adunau și dezbăteau intens în cafenelele orașului, dojenind aspru și în mod deschis lumea.
Într-o dimineață geroasă, Lily intră pe ușa din față a restaurantului cu brațele pline de legume din grădina Schwab.
304
- ELLA CAREY -
Giorgio intră cu ea în timp ce bătea din picioare ca să gonească
frigul. Afară, o pătură ușoară de zăpadă proaspătă acoperea trotuarele.
Lily închise ușa restaurantului în urma lui Giorgio; ghirlanda enormă pe care Sidney o pusese pe inelul de ciocănit din alamă se legănă în adierea rece. Se opri în timp ce-și scotea mănușile.
Telefonul răsuna în spatele biroului de recepție, iar șeful de sală
traversă repede podeaua acoperită cu plăci în culori alb-negru.
— Valentino’s.
Șeful de sală scrise ceva și-și puse mâna peste receptor, strigând către toți cei din încăpere.
— Humphrey Bogart vine la cină la ora 8!
Lily se opri în timp ce-și scotea fularul de lână.
— Humphrey Bogart?
Giorgio merse cu pași mari către birou. Ochii i se luminară, iar el își frecă palmele una de cealaltă. Se opri lângă Lily.
— Ei bine. Asta chiar e ceva.
Lily zâmbi, îmbujorată de căldura din restaurant.
