Insistând că era mândră de ea, Josie o asigura că totul era în regulă.
Lily nu prea-și văzuse părinții și evitase subiectul planurilor de pensionare pe care le avea tatăl ei, în rarele împrejurări în care avusese ocazia să stea la o stânjenitoare ceașcă de cafea cu ei. Uneori, ridica receptorul să vorbească cu tatăl ei, însă îl lăsa imediat, deoarece realitatea urâtă a faptului că mama ei nu vorbea cu ea se instalase și o îngrozea.
În schimb, își petrecea zilele nădușind în preajma mașinilor de gătit încinse, serile absorbită în rețete, în biroul ei, înainte de a se 294
- ELLA CAREY -
prăbuși pe pat, noaptea târziu, prea agitată și simțind că-i era prea cald ca să poată dormi, în vreme ce gândurile și sentimentele reveneau constant la adoratul ei Tom. Uneori, ieșea în câte o seară cu Ellen, Meg și Martina, însă Lily știa că distracțiile de acest fel nu aveau să-i calmeze niciodată temerile referitoare la Tom, temeri despre care vorbea cu Gia, care era răvășită de griji pentru unicul ei fiu.
În iunie, Roma fu în sfârșit eliberată de germani, iar Aliații lansară
un atac în Normandia, în Franța. Ziarele publicară relatări despre un preconizat sfârșit rapid al războiului.
Personalul din bucătărie examina articolele și, pe măsură ce anul 1944 înainta, Lily devenea din ce în ce mai pricepută în a pretinde că
se bucura de progresul amplu înregistrat în Europa. La eliberarea Leningradului, zâmbise și tot zâmbise împreună cu toată lumea –
normal că o făcuse. Însă, în singurătate, când bucătăria fu liniștită, cercetă ziarele în căutarea oricărei și a tuturor actualizărilor referitoare la Italia.
Eliberarea Romei venise și trecuse fără nici o altă veste despre Tom.
— Lily? întrebă Martina. Ochii li se intersectară din părți opuse ale mesei pentru angajați, într-o noapte foarte călduroasă. Te simți bine?
Lily își frecă o mână de frunte.
— Munca este cea mai bună distragere de la discuțiile despre război, Martina.
Martina încuviință, cu ochi calmi, în timp ce Jimmy stătea chiar lângă ea și conversa cu Leo.
Lily se bucură de înțelegerea tăcută pe care i-o arăta fata.
Vara se transformă în toamnă, iar înalta societate newyorkeză
reveni în Manhattan din Hamptons. Giorgio profită de ocazie pentru a-și spori comenzile de catering organizat în afara restaurantului, pentru a-și consolida afacerea, deoarece criza alimentară devenea din ce în ce mai gravă.
295
- O VIAȚĂ SECRETĂ -
Pentru al cincilea weekend la rând, Lily supraveghea cea mai nouă
bucătărie enormă din subsolul unei clădiri din Upper East Side, unde asigurau mâncarea pentru o cină de duminică. Ellen, Agnes și Jimmy deschideau sertare din spațiul supradimensionat, placat cu marmură, și inspectau ustensilele de gătit și cele două cuptoare în stil englez țărănesc din încăperea imaculată.
Lily parcurse meniul și verifică toate legumele și fructele.
— Chef?
Proprietarul stătea în ușă, purta blugi și o cămașă albă proaspăt călcată.
Lily privi în sus.
— Meniul tău arată divin: patiserie franțuzească și miel în stil francez, file de limbă-de- mare bonnefemme, zise el.
Jimmy își deschise cutia textilă în care se aflau cuțitele de filetat.
— Mă bucur. Vă vom trimite cocktailurile de creveți cât de curând posibil, răspunse Lily.
El îi zâmbi și se îndepărtă agale, cu paharul de șampanie în mână.
Lily ridică o sprânceană.
— Haideți, să începem. Toată lumea la posturi. Cocktailurile de creveți să fie gata în patruzeci și cinci de minute, iar după aceea vom trimite fiecare fel la câte jumătate de oră.
— Da, chef.
Când totul devenise frenetic, chiar la aranjarea primului rând de aperitive, în ușa bucătăriei se auzi un ciocănit. Lily își ridică privirea de la postul unde termina de prăjit carnea de miel în stil franțuzesc.
Ellen își învârti tigăile cu păstăi și cartofi păstrate calde, legume de la Gia, din grădina victoriei.
Lily se încruntă, cu mâinile încă pe tigaie, în timp ce rămase foarte atentă la bărbatul care intrase în încăpere.
— Haideți!
Lily își șterse o mână de fruntea nădușită.
— Continuați-vă munca, le spuse ea celor din bucătărie.
296
