Conversațiile cu mama ei fuseseră încordate și dificile. Lily sfârșise prin a spune familiei că trebuia să muncească de Crăciun. Josie înțelesese. Din păcate însă, cadourile tatălui pentru ea ajunseseră
prin poștă.
Lily se spălă și se îmbrăcă repede, nelăsându-se să zăbovească în oglindă, pentru că știa că atunci când se uita la ea însăși, vedea adevărul: o fată îngrijorată peste măsură de efectele conflictelor din ce în ce mai mari cu mama ei și îngrozită că era posibil ca bărbatul pe care îl iubea să nu se mai întoarcă niciodată acasă.
Lily băgă peria pentru păr la loc în sertarul biroului și împinse grămada de scrisori de la Nathaniel care ieșiseră de acolo. Îi scria în fiecare săptămână – descrieri zdravene, vesele ale felurilor de mâncare de la bord, ale colegilor, ale vieții în marină. Pentru că ea nu răspunsese declarațiilor lui inițiale de afecțiune, Nathaniel își 309
- O VIAȚĂ SECRETĂ -
redusese din efuziuni. Iar ea îl respectă pentru asta. Lily spera că, atunci când el avea să revină acasă, va accepta întoarcerea la vechea lor prietenie. Nimic mai mult.
Își prinse cu agrafe părul ridicat și-și puse boneta pe cap, apoi ieși din încăpere pentru a coborî în sălile de bucătărie.
— Lily, draga mea, o opri Giorgio la jumătatea drumului pe scări.
Crăciun fericit!
Lily se aplecă în îmbrățișarea lui.
— Mulțumesc, răspunse ea. Crăciun fericit, Giorgio!
Se uită la ea.
— Știi că ai fi putut avea zi liberă. Martina s-ar fi putut ocupa de tot pentru noi. Sărbătorește restrâns, cu mama ei.
— Și să ratez șansa de a face tartă cu ghimbir fără ouă și turtă dulce cu margarină?
— Ei bine, ai dreptate.
Giorgio păru să cadă pe gânduri.
— Crăciun voios, dragă Giorgio!
Lily simți în spate greutatea privirii lui în timp ce ea continua să
coboare.
Acompaniată de ninsorile masive de afară, bucătăria era plină de aromele și de sunetele Crăciunului. Jimmy aduse un vechi aparat de radio cu tranzistori în bucătărie, punându-l departe de mâncare, iar piesa „Have Yourself a Merry Little Christmas” a lui Judie Garland umplu încăperea de nostalgie.
Ca de obicei, Lily merse repede să ia ziarele și examină disperată
prima pagină. Ca și cum, magic, ar fi putut exista un anunț despre un recrut dispărut și găsit cu bine în Italia.
Citi informația măcar cu un sentiment de ușurare pentru trupele americane implicate în Ofensiva din Ardeni. În sfârșit, intemperiile cedaseră suficient pentru ca forțele Aliaților să le răspundă naziștilor.
Solul înghețase, ceea ce permisese tancurilor și forțelor aeriene să
manevreze și să-i scoată pe băieții care fuseseră blocați. Cu inima 310
- ELLA CAREY -
îndoită, Lily citi despre cum soldații americani se bucurau să vadă
soarele răsărind. Însemna că supraviețuiseră să vadă încă o zi.
Cu toate acestea, simți un minuscul freamăt de speranță datorită
faptului că ziarele vorbeau în sfârșit despre defectarea mașinii de război naziste.
Giorgio și Lily reușiseră să obțină un lot bun de curcani, iar cuptoarele sfârâiau în timp ce îi coceau aurii, umplând aerul cu căldură și arome delicioase. Leo îi stropea cu untură, iar Rosa se ocupa de caserolele cu fasole păstăi, de cele cu cartofi dulci și de piureul de cartofi, în vreme ce Lily pregătea ciocolate calde decorate cu bezele.
Mai ordonă câteva torturi de Crăciun după rețeta Humphrey Bogart care, laolaltă cu toate celelalte rețete pe care ea și echipa ei le creaseră, era acum inclusă în cartea ei de bucate pentru vreme de război; mirosul de turtă dulce și de tartă cu ghimbir umplu aerul dinspre postul lui Julius, odată ce toți curcanii fuseseră scoși.
După ce cheful în restaurant se termină, Giorgio coborî în bucătărie.
Lily își sprijini mâinile crăpate pe blatul din bucătărie.
Giorgio îi rugă pe toți să-i acorde atenție.
— Dragii mei. Restaurantul este închis în noaptea asta și, deși cei mai mulți oameni încă lucrează în țară de Crăciunul acesta, angajații mei se vor bucura de o cină magnifică. Vă rog, haideți să sărbătoriți cu noi în restaurant!
Giorgio le făcu semn cu mâna să urce.
Lily se opri. Spuse o mică rugăciune pentru Tom. „Să-i fie bine și cald Crăciunul acesta. Și-ar dori să fie aici.”
Avea să fie mereu cu ea, în sufletul ei.
În noaptea aceea, după ce se termină cu cina pentru angajați și toți își puneau fularele pentru ca mai apoi să încerce să-și croiască drum 311
