- O VIAȚĂ SECRETĂ -
— Sigur, draga mea.
Josie tăcu în timp ce Lily turna cafea și servea prăjitura și fursecurile.
— Știi cât de mândră sunt de tine, zise Josie. Giorgio îmi spune că-i ești indispensabilă.
Luă o gură de cafea și puse ceașca la loc pe farfuriuță.
— Dar, draga mea, vreau să vorbesc despre ceva cu tine.
Lily își încrucișă mâinile în poală.
Josie oftă.
— Lily, în ajunul Anului Nou este aniversarea nunții de argint a părinților tăi. Te rog să vii acasă și să-i vezi, draga mea.
Lily se întoarse cu spatele. Flăcările dansau în jurul conurilor de pini care ardeau, insistând până când conurile se dizolvau. Lily duse o mână tremurată la frunte.
— Nu cred că mama va renunța vreodată. Nici nu mă va ierta pentru că nu m-am aruncat la picioarele lui Nathaniel, recunoscătoare pentru interesul față de mine.
Josie întinse mâna și mângâie o șuviță din părul lui Lily.
— Dar ai avea oare tăria de a-i da o șansă să-și răscumpere greșeala, draga mea?
— Ei bine, șopti Lily, nu vreau să-mi pierd familia pentru a mă
căsători cu bărbatul pe care îl iubesc. Dacă se va întoarce acasă.
Își lăsă capul în jos.
Mâna lui Josie flutură către Lily, înainte ca, tremurătoare, să se retragă.
— Știu că vrei să pari stăpână pe tine.
Lily se mută mai aproape de bunica ei și-și sprijini capul de umărul ei.
— Vreau doar să se întoarcă.
Josie rămase nemișcată.
— Știu.
Lily căută o batistă în buzunar.
314
- ELLA CAREY -
Josie îi mângâie părul cu degetele ei blânde, în timp ce focul trosnea în spatele lor.
315
- O VIAȚĂ SECRETĂ -
CAPITOLUL 35
Dimineața devreme, în prima zi a Anului Nou, 1945, Lily închise ușa apartamentului în urma ultimilor invitați la aniversarea nunții de argint a părinților ei. Rămășițe ale petrecerii zăboveau în salonaș: pahare de șampanie, tăvi cu aperitive mâncate pe jumătate, chiar și notele din discursul pe care tatăl ei îl ținuse despre adorata lui soție erau așezate pe o măsuță. Vorbise cu atât de sinceră admirație pentru femeia inteligentă, înzestrată cu care se căsătorise și despre fiica de care era mai mult decât mândru. Lily știa că el nu avea să renunțe la speranța că ea și mama ei se vor înțelege într-o bună zi.
Lângă ea, Josie își puse mănușile, acoperindu-se cu bătrâna ei pelerină bleumarin, în timp ce Jacob se pregătea să o conducă acasă, în Village. Josie întinse mâna să o sărute pe Lily pe obraz, cuprinzând-o într-o îmbrățișare, înainte de a se da un pas înapoi.
— Draga mea, spune-i mamei tale că ești logodită cu Tom. Te rog.
Pentru binele tuturor.
Aruncă o privire către tatăl lui Lily, care stătea în cealaltă parte a camerei, la o distanță de la care nu putea auzi, cu spatele drept și mândru.
Se deplasă către ele, îi întinse brațul mamei lui; cu o fluturare a mâinii, Josie plecă de la petrecere cu unicul ei fiu.
Lily oftă. Se întoarse în salonașul gol; fata în casă a mamei ei strângea ultimele pahare, ridica farfuriile cu resturi din încăperea în care, cu doar câteva momente în urmă, Lily stătuse de vorbă cu prieteni vechi și pretinsese că totul era minunat. Pretinsese că nu avea nici o grijă personală în afară de război.
— Mamă?
Vocea ei era înaltă, tremurătoare, însă Lily își arcui mâinile în doi pumni puternici.
Mama ei se uită la ea de pe locul ei de pe canapea. Fata în casă o zbughi.
316
