- ELLA CAREY -
Lily luă loc pe un scaun în fața Victoriei și, în ciuda orei târzii, mama ei o privi cu ochi senini.
— Mamă, spuse ea, cu voce moale, vreau să vorbesc cu tine despre ceva. Își drese glasul. Corespondez cu unul dintre colegii mei de la restaurant. Am devenit foarte apropiați și…
Însă Victoria ridică o mână.
— Te rog, scutește-mă. Știu despre asta de multă vreme.
Lily tresări.
— Cum?
— Oh, Sidney mi-a spus despre un băiat acum o veșnicie.
Își flutură mâna în aer de parcă ar fi alungat o muscă.
Sidney?
— Când?
— Te rog, nu fi grea de minte. S-a întâmplat în dimineața în care eram acolo și organizam prânzul pentru draga de Katherine. În ziua în care Nathaniel a plecat la război. Am hotărât că, oricare ar fi fost lucrul despre care vorbea Sidney, era o prostie. Nu trebuie să-mi reamintești despre asta. Știu că s-a terminat.
— Ai hotărât tu că era o prostie? Lily simți că i se ascuțea vocea. Se controlă. Își închise ochii. Își aminti de Josie, de tatăl ei. Ai hotărât că
se terminase? șopti ea.
Mama ei coborî tonul vocii.
— Permite-mi un sfat chibzuit. Vor exista mulți bărbați nevrednici gata să se îndrăgostească de tine, tu doar nu te îndrăgosti de ei, mai ales dacă e doar ca să-mi faci mie în ciudă.
Lily își închise ochii.
— Supraestimezi controlul pe care îl ai asupra mea. Nu aș trata niciodată un bărbat cu un astfel de dispreț și nici nu aș juca asemenea jocuri.
Mama ei pufni zgomotos.
— Iar tu mă subestimezi pe mine!
317
- O VIAȚĂ SECRETĂ -
— Mamă, nu s-a terminat. Și nu este o prostie. Îl iubesc pe Tom. El mă iubește pe mine. Dacă se va întoarce acasă… trase aer în piept, epuizată. Când se va întoarce acasă, mă voi căsători cu el. Și m-aș
bucura să-mi dai binecuvântarea ta.
Privi în sus și susținu privirea mamei.
Ochii Victoriei licăriră.
— Fată prostuță, răspunse ea. Nici moartă nu ți-aș da binecuvântarea pentru așa ceva. Cum să mă întrebi asta?
— Gândește-te la tata, gândește-te la buni.
Victoria își dădu părul pe spate.
— Și de ce aș face asta? Când s-a gândit Josie la mine?
Zicând asta, Victoria ieși repede din cameră. Lily se uită lung la urma lăsată pe pernă în locul de pe care mama ei tocmai se ridicase.
Încet, Lily se ridică în picioare. Întinzându-se, merse la biroul de scris al mamei ei. Avea de gând să-i scrie mamei o scrisoare. Să-și dea șansa de a-i explica cine este Tom, așa cum se cuvenea. Conversațiile aveau să fie inutile, însă, în cele din urmă, o va convinge pe Victoria, o va face să-l iubească pe Tom.
Lily își lăsă pantofii să-i alunece din picioare și întinse mâna după
o foaie din hârtia parfumată a mamei ei; inspiră mirosul familiar. Însă
în timp ce făcea asta, un plic zbură de pe birou pe podea.
Încruntându-se, Lily îl luă, apoi se încruntă din nou la vederea caligrafiei și scoase biletul dinăuntru. Pe măsură ce citea, tot corpul începu să-i tremure de parcă ar fi fost scuturată de un tren vechi; încăperea deveni rece ca gheața.
318
- ELLA CAREY -
CAPITOLUL 36
Lily
