- O VIAȚĂ SECRETĂ -
prin zăpadă pentru a ajunge la casele lor, Giorgio o trase pe Lily deoparte.
— Lily, mai avem o tradiție la Valentino’s, spuse el. Vino cu mine.
La barul din față, câțiva bărbați fără adăpost stăteau și se bucurau de câte un lichior de ouă pregătit de barmani. Se întoarseră către Giorgio și-și ridicară paharele în direcția lui.
— Oh, Giorgio, șopti Lily.
În spatele lor, un brad uriaș decorat cu globuri aurii și roșii strălucea sub lumini.
— Să merg în bucătărie și să le aduc o parte din ce a rămas din curcan și caserolele cu legume?
Expresia lui Giorgio se îndulci.
— Mulțumesc. Speram că vei spune asta.
Lily își puse o mână pe brațul lui, preț de o clipă, înainte de a se întoarce în bucătăria goală, tăcută, locul în care se simțea mai mult ca acasă decât oriunde altundeva în zilele acelea.
Mai târziu, Lily ajuta ospătarii să aranjeze zona de la bar rămasă
goală, când ușile din față se deschiseră și aerul înghețat intră agitat înăuntru. Lily se opri din ce făcea; ținea două farfurii în mână.
Rămase cu gura căscată de mirare și, pentru un moment, se opri în loc. Însă după câteva momente de uimire, îi dădu farfuriile celui mai apropiat ospătar și zbură în brațele lui Josie, care stătea la intrarea în Valentino’s.
Lily inspiră mireasma parfumului lui Josie, a părului ei.
— Draga mea, șopti Josie.
— Draga mea buni…
În cele din urmă, Lily se retrase. Privirea ei i se intersectă cu a lui Giorgio, care stătea chiar în spatele bunicii ei, frecându-și mâinile înmănușate una de cealaltă.
Josie își împreună mâinile.
— Măi să fie, șopti ea.
312
- ELLA CAREY -
— Oh, Giorgio, mulțumesc din suflet că mi-ai adus-o pe draga de buni aici, spuse Lily. Îți sunt atât de recunoscătoare încât te-aș putea îmbrățișa și pe tine. Ai mers pe vremea asta până în zona Village, ca să o iei?
Josie o ținu pe Lily în fața ei. Mănușile ei roșii din cașmir erau nemaipomenit de catifelate.
— Am sunat la restaurant să transmit urări de Crăciun fericit.
Giorgio mi-a spus să aștept, pentru că va veni să mă ia ca să te pot vedea. Ca să vezi?
— Ca să vezi! răspunse Lily, cu vocea îndulcită. Îi întinse o mână
lui Giorgio. Și ai înfruntat zăpada.
— Nu a fost nici un deranj. Dragele mele, Vianne a urcat să se odihnească. Am pus angajații să țină focul într-una dintre încăperile private din spate. Lily? O duci pe bunica ta acolo pentru o cafea și o felie de tort?
Lily o luă pe bunica ei de braț.
— Presupun că vorbești despre tortul de Crăciun făcut de mine.
Nu-i voi spune lui Josie ce e în el, dar a fost suficient de bun pentru Humphrey Bogart, deci sper că nu o va dezamăgi!
Sprâncenele lui Josie se înălțară într-o pereche de arcuri perfecte.
— Se pare că ai multe să-mi povestești, spuse ea.
Își desfăcu fularul și-și dădu părul cărunt lucios după ureche.
Giorgio le conduse prin holul călduros, cu lambriuri.
— Mulțumesc, Giorgio, zise Lily.
Giorgio își înclină capul și închise ușa în urma lor.
Lily inspiră parfumul lumânărilor cu miros de portocală și scorțișoară presărate pentru Crăciun în încăperea izolată. Conuri de pin ardeau în focul făcut în șemineu. Ea și Josie luară loc pe o canapea de piele, moale, iar un ospătar aduse o tavă cu cafea servită într-un ibric de argint, minitarte Humphrey de Crăciun și fursecuri din proviziile bucătăriei.
— Să torn? întrebă Lily.
313
