Meg strânse din ochi și asamblă șmecheria.
— Bun, cine e prima? întrebă ea.
— Ei bine, eu, bineînțeles, draga mea, murmură Lily. Cine spune că nu putem avea dresuri pe vreme de război?
Înaintă, își puse piciorul pe bancheta lungă din vestiare și o lăsă
pe Meg să-i prindă brățara piciorului de bicicletă de picior, să
mânuiască coada de șurubelniță și să tragă o linie perfect dreaptă de la coapsă până la gleznă, folosind creionul pentru sprâncene.
Fetele se aliniară una câte una și, în curând, toate aveau linii negre desenate care arătau la fel de sexy ca orice pereche de dresuri de mătase.
272
- ELLA CAREY -
— Ei bine, să mergem, frumoaselor, șopti Lily. Cred că bărbații vor leșina de admirație. De-abia aștept să văd fața lui Jimmy.
Meg chicoti în palmă, însă Lily fu sigură că o văzuse pe Martina că se îmbujora.
După ce ajunseră în centru, Lily îi conduse în Sheridan Square.
Ellen râdea lângă ea, în timp ce Jimmy se ținuse constant aproape de Martina de când plecaseră din Valentino’s. Acum, zăboveau în spatele tuturor. Leo și Julius continuau să converseze cu toată lumea, pe rând.
Lily coborî repede pe scara care ducea la subsol și, conform obiceiului, fură conduși direct în Café Society.
Lily se opri preț de o clipă, cu brațul prins de al lui Ellen; Meg era aproape, în spatele lor. Se adaptă la întuneric și la fumul de țigară, înainte de a-și sălta capul către scenă și a lăsa să-i scape o răsuflare întretăiată.
— Oau, șopti Ellen. Uite-o.
Pe scena mică, înconjurată de mese îngrămădite până la picioarele ei, Billie Holiday fredona o versiune vioaie a cântecului tragic
„Strange Fruit”.
— Piesa asta mă înfiorează, spuse Meg.
— Așa și trebuie, zise Julius. Bun, Lily, cât de repede te poți mișca?
întrebă el când văzu un grup care pleca de la o masă.
Lily se îndreptă către ea, însă Julius îi puse o mână pe braț. Lily se opri la jumătatea pasului. Își duse mâna la gură. Un bărbat alb, bine îmbrăcat, confrunta un cuplu de afro-americani care erau așezați liniștiți la o masă de lângă aceea care tocmai fusese eliberată. De îndată ce se întâmplă asta, doi bărbați în costume negre, cu papion, îl conduseră afară pe bărbatul alb. Ceilalți din grupul lui, toți părând să fie înstăriți, îl urmară, cu expresii sceptice pe fețe.
Lily se întoarse către Julius, uitându-se cu ochi mirați.
273
- O VIAȚĂ SECRETĂ -
— Ei bine, da, spuse Julius. Cred că a insultat cuplul de afro-americani. Însă Barney Josephson nu tolerează discriminarea. Asta este diferența dintre Café Society din Village și cluburile din 52nd Street. Julius își croi cale prin mulțime. Haideți, zise el. Hai să
profităm de plecarea nătărăilor acelora și să ne așezăm chiar în față
ca să o vedem pe doamna Holiday.
Stătu lângă mese și le făcu semn cu brațul, pentru ca toți să ia loc.
Nu știu dacă Billie Holiday își dăduse seama sau nu de agitație, însă Lily putu jura că fața ei se luminase de zâmbet la sosirea lui Julius și a grupului său nou și că-și dăduse capul pe spate, etalându-și șirul dublu de perle din jurul gâtului. Începu să fredoneze „They Can’t Take That Away from Me”.
Câteva ore mai târziu, Lily se prăbuși din nou pe scaunul ei. O
prinse pe Ellen de braț.
— Oh, cât de distractiv! zise ea. Nu m-am gândit niciodată că-mi va face atât de multă plăcere să dansez cu o mulțime de bărbați de vârstă mijlocie!
Ellen o luă pe Lily de mână.
— Și uite ce se întâmplă acolo, adăugă ea, în timp ce i se adâncea gropița din obraji.
Meg îngâna piese cu Rosa, Leo și Julius. Agnes plecase acasă mai devreme, pentru a-i da liber mamei ei și a se ocupa de copii, Julius se afla de cealaltă parte a mesei, iar capul Martinei se sprijinea pe umărul lui Jimmy, în vreme ce bărbia lui se odihnea pe creștetul capului ei.
Ellen le trimise un sărut Martinei și lui Jimmy.
— O pereche de îndrăgostiți, dacă nu mă înșel. Prima poveste de dragoste din Valentino’s, în vreme de război!
Lily trase aer în piept și o străbătu un fior. De-abia reuși să-i transmită lui Ellen unul dintre acele zâmbete curajoase, în vreme de război.
274
