— Știi dacă o doamnă Morelli este acasă?
Fata ridică din umeri.
— Mergi și vezi singură. Etajul doi, prima ușă pe dreapta.
Victoria își trecu un pantof lustruit peste prag. Fata făcu un spectacol din a se da la o parte. Victoria oftă greu și urcă pe șirul incredibil de îngust de trepte vechi, din lemn.
După o vreme ca o eternitate în atmosfera sufocantă a casei vechi așezate în șir cu alte case, se trezi în fața unei uși închise, vopsite în alb. Măcar vopseaua părea să fie recentă. Victoria întinse mâna să
ciocănească, însă ușa se deschise larg, iar în fața ochilor văzu o femeie superbă cam de vârsta ei.
Victoria strânse din buze, uimită la vederea unei femei atât de atrăgătoare. Purta o rochie cu imprimeu floral, albastru intens; picioarele lungi, bronzate, erau dezgolite, părul ondulat i se așeza în cascade în jurul umerilor, ca al unei fete. Oare cât de tânără se credea?
Îi aminti Victoriei de Josie.
Ochii închiși la culoare ai femeii licăriră.
— Victoria Rose, murmură ea.
— Cum ați fi putut ști asta?
— Doar o bănuială.
329
- O VIAȚĂ SECRETĂ -
Femeia se dădu într-o parte și-i făcu semn să intre.
— Gia Morelli, se prezentă ea, cu o voce adâncă și blândă, în timp ce Victoria trecea pe lângă ea.
I se păru, dacă nu se înșelase, că fața femeii fusese străbătută de o scânteiere de jovialitate.
Victoria o urmă pe un fel de coridor îngust care se deschidea într-o bucătărie mică amenajată cu o masă rotundă și delicată, din lemn, și buchete de ierburi aromatice în ghivece puse pe pervaz. Ochiurile de geam erau lustruite, strălucitor de curate. De fapt, tot locul era imaculat.
Victoria merse la fereastră și se uită în jos, încercând să nu se uite la alte acoperișuri.
— Măi să fie, aveți o grădină de legume, zise ea în timp ce se zgâia la straturile de grădină neașteptat de ordonate. Încântător.
Grădina pe care Lily ținuse atât de dinadins să o reproducă.
— Am observat, răspunse femeia. Vă pot ajuta cu ceva, doamnă
Rose?
Victoria se întoarse cu fața spre ea.
— Cred că știți de ce am venit aici.
Femeia stătu liniștită, ochii căprui îi rămaseră limpezi, iar expresia feței deschisă.
— Luați loc și voi pregăti o cafea, spuse ea.
După zece minute, Victoria stătea la masa Giei. Femeia îi oferise o cafea cu gheață pe care ea o acceptase; recunoscu fără tragere de inimă, doar pentru sine, că era delicioasă, răcoritoare și înviorătoare în același timp. Cam ca acea chiflă cu somon afumat pe care fusese nevoită să o mănânce cu Jacob la Russ and Daughters, o aberație, nimic mai mult.
Victoria trase aer în piept. Trebuia să oprească asta.
— Vreau ca Lily să intre într-o căsnicie care să o avantajeze. Sunt convinsă că înțelegeți.
Dar Gia nu făcu decât să stea acolo, cu expresia feței neschimbată.
330
- ELLA CAREY -
— Nu, răspunse ea. Chiar nu înțeleg. Poate îmi explicați?
Victoria vorbi încet.
— Un băiat care ne este foarte drag, un vechi prieten de familie, este îndrăgostit de ea. De dragul familiilor noastre, căsătoria trebuie să aibă loc.
— Și Lily ce-și dorește, Victoria?
În continuare, femeia nu era deloc intimidată. Victoria se zbârli din cauza felului în care doamna Morelli îi spusese pe nume. Vru să o corecteze, însă nu o făcu. Trebuia să-și joace inteligent cărțile, să nu se abată de la subiect.
— Lily este tânără, continuă ea. Nu-și cunoaște încă propria minte…
Vocea i se stinse treptat. Așezată acolo, în fața femeii aceleia frumoase, care avea o înfățișare sănătoasă și părea atât de mulțumită
