Lily își închise ochii.
— Amândouă suntem.
— Oh, fata mea dragă. Suntem toți atât de norocoși, de fericiți că
s-a întors. Însă chiar atunci, Gia se retrase, cu o expresie gravă. Lily.
Să știi. E schimbat.
— Dar e de așteptat, șopti Lily. Cum să fi trecut prin ce a trecut și să nu fie afectat de asta?
Însă fața Giei era serioasă.
— Poți veni acum?
— Bineînțeles.
Abia dându-și seama ce făcea, Lily ieși repede la bucătărie, cu Gia pe urmele ei. Vorbi cu Martina, care o îmbrățișă, ștergându-și ochii de ușurare pentru Tom și spunându-i să meargă. Bucătăria avea să
se descurce. Ellen și Meg erau amândouă la datorie. Tom era acasă.
Era tot ce conta.
Cu inima bubuindu-i, Lily își luă geanta de mână din birou, fugi în jos pe scări la vestiar, aruncă pe ea o rochie și se uită în oglindă, mișcându-și neliniștită mâinile.
Însă avertizarea Giei continuă să-i răsune în urechi. Schimbat?
Doar era vorba despre Tom al ei, iar el era viu. Atât timp cât încă o iubea, nimic nu le putea sta în cale. Absolut nimic.
În metrou, Lily stătu în picioare lângă Gia, incapabilă să scoată o vorbă, incapabilă să plângă, să se miște, să-și încetinească ritmul bubuitor al inimii sau să-și ducă geanta fără să-i tremure mâinile și fără ca picioarele ei să nu tindă să se încovoaie. Gia stătu neclintită
lângă ea; fața ei avea culoarea unei turturele albe. Trenul înăbușitor le legăna.
Cu o voce moale, joasă, Gia începu să vorbească.
337
- O VIAȚĂ SECRETĂ -
— L-a salvat faptul că era rănit. Nu voi putea niciodată să
mulțumesc destul familiei italiene care a avut grijă de el. Gia își șterse o lacrimă de pe obraz. După ce a fost împușcat.
Lily simți că rămâne fără suflare.
— Împușcat? repetă ea.
În fața lor, un tânăr îmbrăcat în uniformă militară își săltă capul.
Trenul continuă să avanseze cu zgomot.
— Îmi doresc să fi rămas cu oamenii cei buni care l-au salvat și să
fi așteptat să treacă războiul, însă asta nu-i stă în fire lui Tom. Nu-i așa?
— Nu, nu-i stă.
Gia își trecu o mână spasmodică prin păr.
— Mă îngrijorează evenimentele prin care a trecut după aceea.
Ceea ce mi-a spus mă preocupă.
Lily încuviință din cap, prea speriată că Gia avea să-și piardă șirul relatării dacă ar fi întrerupt-o. Avea nevoie să știe atât de multe înainte de a-l vedea. Trebuia să înțeleagă toate lucrurile prin care trecuse.
Gia vorbi cu o voce joasă, aspră; abia îi putu distinge cuvintele în zăngănitul constant al trenului.
— Luptând cu partizanii în grupuri improvizate pe dealuri și în munți, a luat decizii pe cont propriu. A devenit renegat după ce nu și-a putut găsi unitatea. A trebuit să explice lucrul ăsta autorităților.
Griji întunecate începură să o cuprindă pe Lily. Stătu liniștită, în timp ce asculta cuvintele Giei.
— Italia s-a aflat în cea mai rea furtună de foc posibilă. Atunci când partizanii eliberau orașe înainte de sosirea Aliaților, erau întâmpinați deseori cu steaguri roșii. Ba chiar unele locuri deveneau republici sub partizani înainte de apariția Aliaților. Tom a lucrat cu radicali, cu revoluționari.
Trenul opri. Oamenii formară cozi pentru a coborî.
Lily se apucă de pervaz cu o mână tremurătoare.
338
