în propria ei casă, Victoria începu să se întrebe ce putea să spună în continuare.
Gia răsuflă zgomotos.
— Nu cred deloc că trebuie să vă demonstrez ceva, nici nu trebuie să explic sau să justific sentimentele lui Tom, însă vă voi spune un lucru. Tom nu o va dezamăgi niciodată pe fiica dumneavoastră. Sunt sigură de asta. O iubește pe Lily. Iar ea îl iubește pe fiul meu. Gia își mușcă buza. Se uită pe fereastră și o pasăre singuratică trecu în zbor, conturată pe fundalul cerului albastru, senin. Poate că nu se va întoarce niciodată acasă. S-ar putea să nu-l mai văd niciodată. Este dat dispărut de prea multă vreme…
Victoria se dădu în spate, copleșită de tot. Pur și simplu, se simți extenuată emoțional. În fața ei avea o femeie care, efectiv, nu avea nimic. În afară de copiii ei. Și probabil că-și pierduse fiul preaiubit.
Se foi pe scaun, dădu să înghită, însă în gât i se pusese un nod. Nu făcuse decât să acționeze în interesul propriului ei copil. Nu? Când Sidney îi spusese că lui i se păruse că între Lily a ei și nu știu ce bucătar de la Valentino’s evoluaseră niște sentimente de amour, ce ar 331
- O VIAȚĂ SECRETĂ -
fi făcut orice mamă? Ea se dusese direct la Matthew Carter, tatăl lui Nathaniel, îl rugase să intervină, iar Tom fusese recrutat.
Își îndreptă și mai mult spatele în timp ce stătea pe scaun.
— Sunt convinsă că Tom își dorea să meargă la război.
Femeia Morelli dădu dezaprobator din cap; avea o mină absentă.
În tăcere, întinse mâna către o fotografie de pe o măsuță din apropiere; expresia de pe fața ei era atât de tandră, încât bărbia Victoriei începu să tremure. Își puse mâinile în poală.
— Uitați, el este, spuse Gia domol.
Îi dădu Victoriei fotografia înrămată și luă din nou loc.
— Fotografia e făcută într-una din călătoriile rare la plajă. Avea douăzeci și unu de ani. Îi plăcea marea. Știți, credeam că, dacă chiar s-ar fi înrolat, s-ar fi alăturat marinei, însă a fost recrutat în armată.
Așa că…
Victoria se uită lung la fotografie. Din nu știu ce motiv, nu-și putea smulge privirea. Băiatul părea să se uite direct la ea. Doamne, dar chipeș mai era! Stătea pe vine pe plajă, zâmbea la cameră; corp zvelt și musculos; clar îi zâmbea mamei. Un tânăr frumos.
— Da, ei bine, înțeleg de unde atracția, spuse Victoria.
Puse fotografia pe masă, însă băiatul continua să îi zâmbească. Ea făcu o grimasă și-și mușcă buza.
— Atunci când el și Lily sunt împreună, e electrizant, zise Gia, cu voce îndulcită, însă între ei există și o tandrețe atât de fermecătoare.
Când Lily a venit la gară să-și ia rămas-bun de la el, am știut că sunt îndrăgostiți.
Victoria simți că ochii i se umplu de lacrimi. Lily nu-i destăinuise ei nimic din toate acestea! Își puse brațele în jurul mijlocului. Habar nu avea de ceea ce se întâmpla în viața fiicei ei; fusese îndepărtată.
Și dacă nu lua măsuri chiar atunci, nu avea să o recâștige pe Lily niciodată. Și-l va pierde și pe Jacob.
332
- ELLA CAREY -
Victoria își repetă în minte discuția cu Sidney, așa cum o făcuse luni întregi. Sidney spusese că Tom era doar fiul unei imigrante, o avertizase. Iar ea luase măsura necesară.
Se ridică în picioare, merse din nou la fereastră și se zgâi la grădina încântătoare, în care rândurile de legume erau atât de curate, de ordonate, de bine îngrijite, colorate și savuroase. Simple. Precum casa în care se afla. Bucătăria primitoare. Strălucind de curățenie. Fără
urme de grandoare. Însă îngrijită. Era tulburător. Pentru că îi aminti de casa pe care o crease mama ei. Casa din care plecase pe când avea șaptesprezece ani, pentru a fugi cu Jacob și a nu se mai întoarce niciodată.
Victoria rămase unde era. În ultimele săptămâni, se trezise dimineața foarte devreme zi de zi, foindu-se de colo colo, după ce suferise coșmaruri despre pierderea propriului copil, așa cum mama ei o pierduse pe ea.
Din primăvară, Victoria, nesigură de motivul pentru care se simțea atât de șovăielnică, redusese contactele cu vechile prietene de școală, refuzase invitații la recepțiile lor de prânz, incapabilă să le suporte flecăreala constantă despre logodnele minunate, ilustre ale copiilor lor, incapabilă să stea și să se simtă exact cum se simțise prima oară când ajunsese în acea școală. De parcă nu ar fi aparținut nici unui loc.
Când Katherine Carter sunase, Victoria îi spusese fetei în casă că
plecase. Ultimul lucru pe care și-l dorea era să vorbească despre Nathaniel. Într-un final, Katherine renunțase. Nu mai primise nici un semn de la ea de câteva săptămâni.
Treptat, Victoria se autoizolase. Treptat, ajunsese să se urască. Iar acum, până și Jacob o amenințase cu despărțirea. Ce însemna asta?
Divorț?
Victoria trase adânc aer în piept, cu noduri.
Gia ședea nemișcată.
333
- O VIAȚĂ SECRETĂ -
În adâncul sufletului, Victoria știa de ce nu putea dormi, de ce plângea în baie în timp ce Jacob dormea. Era vorba despre revelația tristă care i se arăta: toate aspirațiile ei nu însemnau nimic acum că
Lily nu mai era în viețile lor.
La urma urmei, atunci când Sidney îi șoptise la ureche, avertizând-o despre iubirea dintre Lily și un frumos bucătar, se gândise că
