- O VIAȚĂ SECRETĂ -
— Nu aveai nici un drept să-i recomanzi fiicei mele să candideze pentru a deveni sclava familiei Conți!
— Nu mi se pare deloc înjositor ca o tânără să lucreze la Valentino’s. Iar Lily își adoră meseria, își ridică Josie bărbia.
— Nici nu pot să iau în considerare ideea de a renunța.
Lily vorbise de parcă era strangulată.
— Bine. Tocmai ai acceptat condițiile puse de tatăl tău și de mine.
Lily inspiră adânc. Între timp, îi dădu mai departe Victoria, fără
relații cu patiserul, fără flirturi cu ospătarii și în mod clar nici o asociere cu nici un angajat de prin bucătărie. Știi foarte bine că
persoanele de seamă vor vorbi despre tine. Îți vei strica bunul renume mai repede decât amesteci cu una din lingurile alea de lemn oribile într-un bol caraghios.
Lily își simți obrajii fierbinți.
— Mamă, nu e nimic în neregulă la oamenii care lucrează cu mine.
Își închise ochii. „E ireal ce se întâmplă.” Nevoia de a fugi pe scări și de a-și îngropa fața în pernele moi de pe patul lui Josie, din dormitorul ei alb, însorit, o copleși. Făcu un pas către scară.
Însă mama ei o blocă. Îi vorbi poruncitor.
— Puterea unei femei constă în capacitatea ei de a se integra în cercurile sociale potrivite, de a-și cunoaște soțul înstărit și, apoi, de a produce copii care să transmită mai departe aceste tradiții. Școlile corespunzătoare, apoi petrecerile corespunzătoare și, în cele din urmă, cultivarea cercurilor de prieteni pentru jocurile de bridge și de tenis. Așa va fi mereu.
Victoria își dădu capul pe spate.
— Nu pentru mine, spuse Lily, uitându-se acum fix în ochii mamei, privirea ei confruntând ochii albaștri încremeniți ai acesteia.
În spatele ochilor? Nimic. Nimic în afară de o ambiție rece, dură.
Nimic în afară de o încăpățânare ca fiica ei să se conformeze.
38
- ELLA CAREY -
— Îmi voi câștiga singură pâinea, șopti Lily cu glas răgușit venit de undeva din profunzimile ei. Sunt plătită. Câștiga patruzeci și opt de dolari pe lună.
— Te invit să încerci să trăiești cu venitul unei femei. Victoria vorbi printre dinți. Doar încearcă. De fapt, te poți considera dezmoștenită
după război dacă vei insista cu prostia asta.
Josie vorbi cu un ton liniștitor.
— Pentru numele lui Dumnezeu, să nu o supărăm și mai mult…
Lily stătea nemișcată, cu pumnii încleștați de o parte și de cealaltă
a corpului. Brusc, totul îi apăru într-un vârtej în fața ochilor. Tot.
Biata, nevinovata Ettie, colegele de la școală, Victoria și prietenele ei snoabe, nepoliticoase, care de-abia vorbeau cu Lily, cu excepția ocaziilor în care o comparau nefavorabil cu propriile lor fiice și pentru a se asigura că nu le-ar fi încurcat planurile de căsătorie.
Nu era de mirare că Lily simțea că Valentino’s era acasă.
Trebuia să ajungă bucătar-șef. Era singurul mod prin care ar fi putut câștiga bătălia asta, să fie independentă și să demonstreze că
poate avea la fel de mult succes singură și că nu avea nevoie de un soț complet nepotrivit ales de mama ei. Îndrăzneala de a nu o lăsa pe Lily nici măcar să aleagă singură!
— Are dreptate într-o privință. Chiar te-am sfătuit să candidezi pe postul de la Valentino’s, șopti Josie. Mă tem că tot conflictul ăsta e din vina mea.
Lily tresări când auzi vocea calmă a lui Josie.
— Nu, buni, șopti Lily. Niciodată.
Aromele reconfortante ale fursecurilor cu portocale ieșeau din cuptorul lui Josie, reamintindu-i lui Lily despre cum învățase să
gătească pe un mic taburet din lemn, lângă bunica ei, râzând cu ea pe măsură ce încercările lor de creații culinare deveneau mai complicate și mai ambițioase de la un an la altul.
— Mamă, trebuie să plec. Încep lucrul devreme dimineață, spuse Lily.
39
- O VIAȚĂ SECRETĂ -
— Fetele ca tine se mărită cu băieți din sectorul financiar, care iau masa la Valentino’s. Nu lucrezi în locurile frecventate de cei care-ți sunt egali. Victoria nu se dădu bătută, își puse șalul în jurul umerilor.
