Lily se uită atent înăuntru, din spatele lui, la scaunul roșu, pentru o persoană. Volanul așezat aproape orizontal părea mare și greu.
Clar, mușchii ei aveau să fie puși la încercare la viraje.
Se urcă pe capacul roții și sări în cabină.
Cei doi bărbați se strecurată lângă ea, Giorgio la mijloc, iar Tom mai departe.
— Nu sunt plătită suficient pentru asta, își spuse Lily în timp ce se încrunta la comenzi.
— Aici e schimbătorul de viteze, îi arătă Giorgio maneta lungă. Iar pedala de ambreiaj e aici, draga mea.
Lily stătea pe vârfuri ca să ajungă la ea.
— Madonna Santa, murmură Giorgio.
Își făcu semnul crucii.
Pe buza de sus a lui Lily se formară picături de sudoare. Se așeză
chiar la marginea banchetei lungi, își lipi piciorul stâng de ambreiaj și pe cel drept de pedala de accelerație.
— Draga mea, viteza întâi este la fel de inutilă ca o stivă de banane, spuse Giorgio. Treci direct în a doua și dă-i bătaie!
Lily trase de schimbător în viteza a doua, însă angrenajul pocni, iar camionul sări în față și se opri cu zgomot. Toți săltară pe banchetă.
— Sfinte Sisoe! spuse Lilly.
— E ușor, încearcă din nou.
Vocea lui Tom era calmă.
43
- O VIAȚĂ SECRETĂ -
Giorgio păru să murmure o rugăciune.
Lily apucă bine volanul și-și înfipse piciorul stâng din nou pe ambreiaj, îl relaxă și împinse cu piciorul drept. De data aceasta, camionul hurui pe strada îngustă cu vreo trei kilometri la oră. Lily frână brusc la colțul străzii.
— Santa Maria, șopti Giorgio în barbă.
În curând ar fi fost pregătit să intoneze un Ave Maria.
Un autovehicul singuratic își făcu drum traversând prin fața lor.
Lily așteptă să-i dea prioritate. Odată ce se drumul se eliberă, trecu din nou zgomotos în viteza a doua, în timp ce motorul bolborosea, iar ea aproape că se ridica pe călcâie pentru a face camionul să vireze.
Lângă ea, Giorgio apucă tabloul de bord cu o mână, în timp ce-și ținea pălăria cu cealaltă.
— Atenție la pieton, draga mea! strigă el încercând să acopere zdrăngănitul motorului.
Lily apăsă brusc și tare pe frână. Un bărbat în etate traversa strada chiar prin fața lor, în întuneric și nu se uita decât înainte.
Camionul horcăi din nou, iar Lily se strădui să țină sub control volanul care tremura. Tom începu să stea la taclale cu Giorgio, întrebându-l despre soția lui, Vianne, o franțuzoaică a cărei casă de modă se afla mai în jos, pe Park Avenue, iar la scurtă vreme, bărbatul mai în vârstă râdea pe înfundate în timp ce asculta sunetul vocii joase, relaxate a lui Tom.
— Oh, iubita mea Vianne abundă de idei, Tom. E fascinată de noile materiale care vor ajunge să le îmbrace pe americance în timpul războiului. Chiar dacă atelierul este deja plin de mostre, apartamentul este în prezent năpădit de vâscoză.
Giorgio râse zgomotos.
— Ieri, a revărsat asupra mea un torent de cuvinte în franceză
pentru că mutasem o mostră de pe fotoliul meu preferat, în care stau să citesc, la soare. Se pare că studia comportamentul materialului în diferite momente ale zilei!
44
- ELLA CAREY -
— Este o femeie extraordinară, murmură Tom. Căsătoria ta este chiar modernă, atât de reușită.
Lily apucă volanul și nu îndrăzni să-și ia privirea de la drum.
Ignoră imaginile evocate de posibilitatea unei căsnicii nemoderne cu Nathaniel Carter.
— O ador, spuse Giorgio. Am adorat-o de când am văzut-o, acum mai bine de douăzeci de ani. Știi, atelierul ei aduce clientelă înstărită
la Valentino’s, atât de multe din clientele lui Vianne au devenit oaspeți fideli și prieteni. Da, chiar sunt binecuvântat cu frumoasa mea soție. Și Sidney! În clipa în care una dintre clientele lui Vianne intră în restaurant, Sidney o farmecă din cap până-n picioarele îmbrăcate în mătase. Nu trebuie să pierdem în război tot ceea ce am clădit cu atât de mult efort. Nu trebuie, Tom.
Giorgio dădu din cap în semn de refuz.
