— Bine atunci, Lily, zise Giorgio. Să nu aud însă că nu te-am atenționat, draga mea.
Simți un alt soi de fior atunci când auzi și văzu ce se petrecea în jurul lor, în timp ce înaintau pe sub streșinile de deasupra trotuarelor, 47
- O VIAȚĂ SECRETĂ -
către tarabele aglomerate și agitate la care se vindea carnea, unde vânzătorii își strigau mărfurile în aerul dimineții. Firme scrise cu mâna decorau prăvăliile furnizorilor, iar Lily se abținu cu greu să nu se oprească și să se zgâiască în timp ce treceau pe lângă butoaie deschise pline cu urechi de porc, rulouri de burtă de dimensiunile unor covoare și vase cu burți de porc.
Giorgio mergea cu pași mari în fața lor, îndreptându-se în mod evident către măcelarul lui preferat, trecând pe lângă vite întregi, porci și carcase de oi atârnate de tavan. Ciolane de porc, râturi, inimi de vită și creiere de oaie, toate acestea erau expuse alături de târtițe de pui și de curcan.
— Te simți bine, Lily?
Giorgio se opri sub o firmă din lemn vopsită, pe care era scris
„Master Purveyors”7.
— Îmi mențin afirmația de mai devreme, spuse Lily. Nu are rost să-ți faci griji pentru mine. Sunt ocupată cu inventatul de rețete!
Lângă ea, Tom își băgă mâinile în buzunarele blugilor.
Un bărbat slab, chel, care avea cam patruzeci de ani, termină cu o scuză o conversație cu un alt client. Veni direct și prinse mâna lui Giorgio, apoi pe a lui Tom, înainte de a se întoarce, într-un final, către Lily.
— Rare sunt ocaziile în care vedem fete drăguțe aici. Vorbea cu un accent irlandez sprinten. Cum de-i însoțiți? Dumneavoastră și familia faceți o vizită?
— Sper că vă dați seama cât de onorată sunt să vă cunosc, spuse Lily. Întinse mâna și, cu o expresie încurcată pe față, măcelarul dădu mâna cu ea. Însă, și sunt mulțumită să spun asta, sunt aici cu treabă.
— Ei, măi să fie, șopti măcelarul. Măi să fie.
— Lily, Tom, el este măcelarul nostru principal, Paddy Jackson, spuse Giorgio, dându-se la o parte în timp ce Tom dădea mâna cu 7 Maeștri Furnizori.
48
- ELLA CAREY -
bărbatul mai în vârstă. Paddy este un reprezentant al generației a treia de furnizori de cărnuri alese și singurul măcelar cu care restaurantul nostru face afaceri.
— Sunt convins că ai niște bucăți de carne frumoase să ne arăți pentru Valentino’s, spuse Tom.
Paddy scutură capul de parcă s-ar fi trezit dintr-un vis.
— Sigur că am. Haideți cu mine, zise el, invitându-i înăuntru și apoi în spatele tarabei.
— Toată carnea o luăm direct de la abator, Tom și Lily, spuse el.
Toată carnea noastră de vită provine de la juncani, cum era de așteptat.
Îi conduse într-o încăpere frigorifică încuiată.
— Desigur, spuse Tom.
— Unul dintre primele lucruri pe care le-am învățat de la Marco a fost că, datorită castrării, aceștia dezvoltă combinația optimă de mușchi și grăsime pentru cele mai bune texturi și arome, adăugă Lily.
Paddy se uită la ea cu respect.
Giorgio începu să examineze carcasele atârnate, ținându-și degetul mare pe buze.
În ciuda încrederii ei de mai devreme, Lily strâmbă din nas la vederea atât de apropiată a animalelor moarte. Inspiră lent.
— Paddy, este evident că încă aveți livrări solide, însă cum crezi că va fi afectat stocul vostru de raționalizarea propusă a cărnii cu care s-ar putea să ne confruntăm anul următor?
— Ah, ei bine. Măcelarii vor trebui să aibă grijă de clienții vechi în acest caz. Paddy își coborî jos de tot tonul vocii. În ce privește Valentino’s, desigur că vom avea grijă de voi, dacă nu se va întâmpla ca lanțul nostru de aprovizionare să fie total întrerupt – să ne ajute cerurile dacă se va întâmpla asta. Să ne ajute cerurile, draga mea.
Lily își lăsă capul să se aplece într-o parte.
— Da, înțeleg. Nu ne-ați dezamăgi niciodată.
49
- O VIAȚĂ SECRETĂ -
— Nu, nu am face-o. În prezent, în fiecare dimineață ajung câte cincizeci de juncani, tăiați în sferturi de câte nouăzeci până la o sută
zece kilograme, apoi le atârnăm aici, pe barele astea prinse la role și ne aplicăm ștampila pe fiecare sfert, vedeți?
Le arătă o ștampilă roșie afișată cu mândrie pe carne, pe care scria clar, cu cerneală roșie, „Master Purveyors”.
Lily se uită către Tom. Era foarte atent la Paddy.
— În situațiile rare în care vreun client se plânge de carnea pe care eu o vând, îi cer să-mi arate ștampila, spuse Paddy. După ce aplicăm ștampila, tăiem sferturile în zece bucăți, iar măcelarii mei, sub supravegherea mea, taie bucățile în mușchi, coaste, fleici și așa mai departe. Când e vorba de aprovizionarea Valentino’s, cei care prepară carnea o iau din răcitoarele din față și taie bucățile în fileurile și cotletele cele mai fine. Alegeți ce doriți, iar apoi noi ștampilăm comanda de carne cu însemnul special pentru Valentino’s.
