— Așa operează Giorgio, spuse Tom, în timp ce un zâmbet lent i se așeza pe față. Nimeni nu mai poate lua carnea care-i e destinată
lui. Toată lumea e mulțumită.
Giorgio râse.
— Desigur, spuse Paddy. Apreciem afacerea lui Giorgio. Nu v-am dezamăgi niciodată.
Îi duse în încăperea rece, iar ei îl urmară pe măcelar la vitrinele de sticlă din fața tarabei.
Când Giorgio și Paddy o întrebară despre care erau cele mai aspectuoase bucăți de carne expuse, Lily evaluă textura, culoarea și cum se simțeau la atingere, își exprimă părerile și alese carnea cea mai bună, cea mai proaspătă pe care o văzuse.
Tom chicoti domol.
— Sunt de acord cu ceea ce ai ales. Va fi minunat astăzi.
După ce terminară de vorbit cu Paddy, Giorgio îl rugă pe Tom să
manevreze camionul în spatele tarabei, pentru a lua carnea.
Lily fu mulțumită să ia o pauză de la condus.
50
- ELLA CAREY -
— Domnișoară, m-ai impresionat în dimineața asta. Am fost surprins, dar impresionat, spuse Giorgio în timp ce-l așteptau pe Tom să vină cu camionul. N-aș fi crezut că voi apuca ziua în care o femeie să aleagă bucățile de carne pentru restaurantul meu.
Giorgio își răcori fața cu ajutorul pălăriei.
— Ei bine, să sperăm că sunt prima dintre multe altele, spuse Lily.
Soarele se ridicase pe cerul azuriu, iar camionul era plin cu ingrediente admirabile. Lily lăsă geamul în jos în dreptul ei, savurând din plin vederea newyorkezilor care se deplasau pe străzi, se îngrămădeau la intrările de la metrou, se grăbeau pe bulevarde, pe trotuarele acoperite de o mare de pălării și costume. Lily nu se putu abține. Se îmbrățișă singură. Pentru că, chiar în acel moment, simțea că face parte dintr-un întreg mai mult decât o făcuse vreodată; nu se mai simțea marginalizată, nu era nici pe jumătate persoana importantă pe care o visa mama ei, nici bucătarul care trudea la subsolul Valentino’s, ci o fată care avea cu adevărat un scop în viață.
Târziu în acea după-amiază, după servirea prânzului, Lily luă loc între Martina și Tom, absorbiți de planurile pentru meniul de iarnă
de la Valentino’s. Se oferiseră să-l asiste pe Giorgio cu idei, pentru ca măcar atunci când era vorba despre tot sezonul, să nu fie nevoit să o ia de la zero.
Resturile din excelentul tort Barozzi de ciocolată, fără făină, pregătit de Martina, erau pe birou; Martina învățase rețeta de la bunica ei imigrantă și o adaptase pentru Valentino’s. Adăugarea faimosului oțel balsamic din regiunea Modena la ciocolata dulce-amăruie, spartă în bucăți mari, la migdale, cafea, pudră de cacao, unt și zahăr era ceva special ce poate că vor mai servi doar puțină vreme de-atunci încolo, până când aprovizionările lor cu faimosul oțet se vor epuiza.
— Știi, chiar e delicios, Martina, spuse Lily. Bunica ta trebuie să fi fost o bucătăreasă excelentă și clar ți-a lăsat moștenire talentul.
51
- O VIAȚĂ SECRETĂ -
Martina își arcui o buză.
— Bineînțeles. Nonna m-a învățat tot ceea ce știu. Însă oricât de mult îi place ei să ne reamintească de rădăcinile noastre din Modena, eu mă mândresc cu faptul că sunt o americancă din a treia generație.
Eu consider că America este patria mea, ca oricine altcineva – de fapt, poate chiar mai mult.
Se instală din nou pe scaunul ei, se uită la Lily și-și încrucișă
picioarele.
— Desigur, zise Lily.
Martina se întoarse la notițele ei.
— Dar tu, Lily? întrebă Tom, sprijinindu-și bărbia de mână și uitându-se la ea în lumina blândă. Ce descendență ai?
— Oh, chicoti Lily.
Gândindu-se la război, nu-și avea locul să spună că străbunicii ei paterni fuseseră imigranți germani, care-și câștigaseră singuri existența, locuind într-un apartament ieftin, mutându-se în cele din urmă în comunitatea germană din Upper East Side, adică locul în care se născuse răposatul bunic al lui Lily.
În războiul anterior, bunicul își anglicizase rapid numele din Heinz Rosen în Hank Rose, canalizându-și simțul minuțios al perfecțiunii și talentele de creator într-un minunat butic de pălării, aflat în serviciul clientelei înstărite din Upper East Side, iar în cele din urmă se extinsese într-o întreprindere mai mare, în Lower East Side, întreprindere gestionată acum de fiul lui, Jacob, care livra pălării marilor magazine universale și le vindea din magazinul din fața casei în Millinery Row.
— Sunt simpli oameni de afaceri, nu prea am ce să spun altceva.
Lily își dădu seama că se înroșise. Simți că Tom continua să o privească în timp ce ea se aplecă grăbită asupra notițelor ei.
— Planurile de meniu pe care le-am sugerat de dimineață erau perfecte, spuse Martina. Ideea era să treci în revistă lucrurile, Lily, nu să le schimbi.
52
- ELLA CAREY -
Lily puse pixul jos.
