aflase că Ettie locuia în Lower East Side6. Victoria îi spusese tinerei Lily, la vremea aceea ușor de impresionat, că tinerele cumsecade nu mergeau mai departe de Fourteenth Street.
Derutată, Lily se încrezuse fără îndoială în formidabila ei mamă, o crezuse pe Victoria când aceasta îi spusese că doar oamenii răi locuiau acolo.
6 Cartier newyorkez în care locuiau imigranții și clasa muncitoare.
32
- ELLA CAREY -
Se simțise multă vreme rușinată de felul în care privise cu tristețe și cu inima strângându-i-se la cum prietena ei, uluită, făcuse față
decretului Victoriei ca Lily să nu se mai joace cu ea. Tatăl lui Ettie lucrase într-un hotel în apropiere de Gramercy și o adusese pe Ettie la școala primară locală în fiecare dimineață, cu trenul, în timp ce-și legăna șapca în mână, așteptând vesel dincolo de poartă ca Lily să
fugă să-și îmbrățișeze prietena. Ettie adusese întotdeauna la școală
cadouri pentru Lily făcute acasă, o păpușă de hârtie, câțiva biscuiți de casă ambalați cu drag în hârtie cerată, și avea atât de multe să-i povestească, chiar și atunci când petrecuseră doar o singură noapte despărțite.
Iar apoi, să o vadă stând nemișcată, cu fața îndurerată, atunci când Victoria o lua în grabă pe Lily acasă, fără ca măcar să o lase să-și ia la revedere.
Lily știa acum că mama ei îi frânsese inima micuței Ettie.
Și ea o lăsase să facă asta.
În cele din urmă, când nefericirea lui Lily o înnebunise pe Victoria, aceasta o mutase pe Lily la o școală particulară. Lily, înghițind în sec, se conformase, fără să înțeleagă, însă gândindu-se, dorindu-și poate ca mama ei să aibă dreptate, că felul în care aceasta îi întorcea lumea cu susul în jos trebuia să aibă un motiv justificat. Încercase multă
vreme să creadă în mama ei.
Până când, în sfârșit, Lily observase cu o repulsie lentă, îngrozitoare, modul în care noile ei prietene le umileau și le intimidau neobosite pe cele câteva colege din școală, reprezentante ale categoriilor care nu le satisfăceau definiția lor despre ce ar trebui să fie o fată, indiferent că erau angajate ca personal, că făceau parte dintr-o clasă diferită, că aveau dizabilități, că aveau o altă religie, că
proveneau dintr-un alt mediu sau că erau de altă etnie.
Iar acum Statele Unite se aflau în toiul unui război împotriva unui guvern care, în mod zguduitor, îi trata chiar pe acei oameni în maniera cea mai condamnabilă.
33
- O VIAȚĂ SECRETĂ -
Totuși, Victoria îi dădu mai departe.
— O fată ca tine ar trebui să participe la balurile de debut în societate, nu să se înăbușe în subsolul acela ca un cal oarecare de povară, spuse Victoria cu desconsiderare, smucind-o pe Lily și readucând-o în prezent. Mai deunăzi, una dintre prietenele mele din înalta societate mi-a pus întrebări despre tine. De ce mi-am lăsat fiica să devină o servitoare în timp ce toate celelalte fete își fac somnul de frumusețe și pregătesc pansamente pentru bărbații noștri plecați la război?
Josie vorbi calm.
— Giorgio Conti este un om extraordinar. Nu ar considera niciodată că Lily este o servitoare.
— Giorgio Conti este un personaj eminent în sectorul restaurantelor, adăugă Lily.
Victoria ridică brațele.
— În continuare nu înțeleg când anume au devenit bucătăriile și fursecurile mai importante decât petrecerile, iubiții și hainele frumoase!
— Poate că are de-a face cu faptul că lumea se confruntă cu un război, mormăi Lily. Dacă noi, cei de acasă, nu punem umărul și nu ne continuăm activitatea, atunci cum să avem o bază suficient de puternică pentru a câștiga războiul?
Își reținu un zâmbet la sentimentul splendid oferit de capacitatea de a-i putea cita mamei ei vorbele lui Tom.
Victoria dădu drumul unei râset ascuțit.
— Giorgio Conti angajează femei la Valentino’s doar din motivul ăsta – pentru că suntem în război și îi ești utilă. Până acum, singurele fete pe care le-a angajat în restaurant erau vânzătoarele de țigări și garderobierele. Și pe bună dreptate. Își îngustă ochii, coborându-și vocea pentru o clipă. Grija mea nu este fără temei, Lily. Am citit recent un articol în ziar în care erau exprimate întrebări și preocupări 34
- ELLA CAREY -
referitoare la femeile din forța de muncă și la ceea ce vor face după
război.
Lily termină de tăiat ultimul ei fursec din aluatul necopt. Își aruncă
privirea la toată tava. Chiar dacă lucrase o perioadă îndelungată cu Julius, patiserul, pe vremea când își croise drum în ierarhia bucătăriei, continua să fie mai mult decât invidioasă pe felul în care Julius obținea creații superbe de fiecare dată. Muncise pe brânci în încercarea de a-l emula. Nu reușise chiar la fel de bine ca Julius, însă
nu era nici rău. Iar mama lui nu fusese cu ochii pe el.
Lily își desfăcu șorțul cu un gest teatral.
— Ei bine, mamă, Giorgio Conti tocmai mi-a dat ocazia să mă
pregătesc să devin bucătar-șef. Sper că-mi vei da binecuvântarea ta și că vei vedea oportunitatea asta drept una complet opusă statutului unui servitor. Cât privește sfârșitul războiului, ei bine, sper că până
atunci îmi voi fi demonstrat suficient valoarea încât să fiu apreciată
