însoțitoare la Valentino’s. Iar logodnicului meu i-a fost oferită funcția mea.
Josie respiră uimită și se uită sceptică la Lily.
Lily inspiră.
— Vreau să vă asigur pe toate că eu nu-mi consider logodna plan de pensionare. Și nici măcar pentru o secundă nu cred că logodnicul meu ar accepta vreodată o funcție pe care eu am îndeplinit-o timp de trei ani cât a fost el plecat la război.
— Oh, draga mea, șopti Josie. Sunt de acord. Nu poate fi adevărat.
Lily strânse din buze.
— Nici eu nu cred asta. Tom nu e capabil de așa ceva.
— Deci, ce vom face? Bunica ta are dreptate. Sunt perplexă în momentul ăsta, spuse Martina, cu un ton la fel de întunecat ca unul dintre apetisantele ei torturi cu ciocolată.
— În primul rând, nu voi lucra ca însoțitoare. Lily coborî tonul vocii. Și nu vă voi abandona.
— Dar poți face ceva în privința asta, Lily? întrebă Agnes. Am copii de hrănit. Va trebui să-mi găsesc altceva de lucru. Să fac nici nu știu ce.
— În primul rând, spuse Lily, Tom va lupta pentru noi. Nu este el tipul care să dezamăgească femeile.
Îi zâmbi hotărâtă lui Josie.
— În al doilea rând, mă voi gândi, voi planifica și voi încerca să
rezolv ceva pentru noi toate. Așteptați doar. Dați-ne o șansă mie și lui Tom de a rezolva asta împreună. Pentru că asta ar fi șansa noastră
cea mai mare.
— Oh, draga mea, grăi Josie. Sunt sigură că tu și Tom veți putea face ceva. Vă va ajuta.
Josie se așeză iar pe scaunul ei și zâmbi grupului de femei îngrijorate. O mângâie pe Lily pe braț.
— Nu vă faceți griji. Sunt sigură că Giorgio se va răzgândi.
349
- O VIAȚĂ SECRETĂ -
În după-amiaza următoare, Lily se cocoță pe o bancă în Washington Square Park, lângă Tom. Își roase unghiile și se concentră pe un grup de băieți care jucau fotbal pe iarbă.
Privirea lui Tom era absentă, cum stătea lângă ea. El tuși violent.
— Dragul meu, te rog, mergi la un medic, spuse ea, strângându-l de mâna osoasă. Voi merge cu tine.
— Am fost. Am penicilină.
— Bine.
Lily își încrucișă mâinile în poală.
— Tom…
— Cara.
Ușor, el o mângâie pe antebraț, iar vocea lui era răgușită.
Lily oftă greu.
— Asta este ultima conversație pe care aș fi vrut s-o am cu tine acum, însă adevărul este că am o problemă îngrozitoare și am nevoie de ajutorul tău. Giorgio m-a dat afară, la fel ca și pe toate angajatele mele. Nici una dintre ele nu merită să fie concediată.
El se lăsă pe spate și se sprijini din nou, încrucișându-și brațele în față.
— Nu… vocea lui sună îndepărtată, ca și cum de-abia înțelesese ce-i spusese ea.
Lily simți în ceafă un fior ușor. Se uită la un porumbel care ciugulea firmituri din praf.
— Nu vreau să te obosesc, zise ea, alegându-și cuvintele. Însă
aceste femei lucrează pentru Giorgio de trei ani. Nu pot sta deoparte să mă uit cum își pierd locul de muncă. Iar eu nu-l pot pierde pe al meu.
— Cara… începu el, însă fu copleșit de o altă criză de tuse.
Lily se uită rapid la el.
— Tom?
Fruntea lui se umplu de riduri, iar el se ridică de pe locul pe care stătea.
