— Urmați-mă, le spuse ea.
346
- ELLA CAREY -
— Unde ne duci? întrebă Ellen, încercând să țină pasul.
Lily mergea cu pași mari, legănându-și umbrela ca pe un baston demodat.
— Greenwich Village. Unde altundeva?
Trenul era plin. Fetele fură nevoite să stea în picioare, iar fiecare privi pe geam, în tăcere. Ajunse din nou în aer liber, Lily le duse ață
prin Washington Square Park către casa lui Josie. Ciocăni la ușa de la subsol, iar Emmeline le dădu drumul, uimită când o văzu pe Lily și anturajul ei.
Emmeline se dădu la o parte.
— Mă duc să o chem pe doamna Rose, murmură ea, cu fața îmbujorată. Vai de mine!
Lily stătea cu mâinile în șolduri.
— Da, te rog, Emmeline. Toată lumea, haideți înăuntru!
În trecere pe lângă portretul străbunicului ei, Lily le făcu semn femeilor loiale să intre.
Emmeline merse grăbită la primul etaj. În mai puțin de zece secunde, pe treptele de lemn se auzi sunetul pașilor egali ai lui Josie și, iată că apăru, dominând echipa lui Lily într-un caftan de culoarea safirelor și a smaraldelor și o pereche de pantaloni bleumarin largi, care ieșeau de dedesubt. Toată lumea se opri la vederea formidabilei, frumoasei Josie.
— Draga mea, zise ea. Ce se întâmplă aici?
Emmeline se foi de colo colo ca să prepare cafeaua.
— Doamnă Rose? Să scot fursecurile pe care le-am copt?
— Sigur că da, dragă.
Se uită la Lily.
— Emmeline a făcut biscuiții aceia pentru vreme de război, pe care i-ai făcut tu în ziua când mi-ai spus că ai devenit ucenic pentru postul de bucătar-șef.
Lily îi zâmbi recunoscătoare lui Emmeline.
347
- O VIAȚĂ SECRETĂ -
— Ei bine, lucrurile au luat o turnură descendentă azi. Lily își scoase mănușile și trase un scaun. Luați loc, fetelor. Simțiți-vă ca acasă.
Prezentă pe toată lumea și, într-o stare de tăcere uimită, toate femeile se așezară la masa lui Josie.
Lily o informă pe Josie despre faptul că Giorgio le concediase pe toate.
— Ce Dumnezeu gândește Giorgio? întrebă Josie, cu ochii strânși de îngrijorare, zăbovind asupra lui Lily.
Lily scoase un scaun, se așeză dreaptă și-și încrucișă mâinile.
— Sunt oripilată. Însă nu am de gând să accept asta și să nu fac nimic.
Agnes bătu cu un deget în blatul mesei.
— Este o lume a bărbaților. De ce ar fi lucrurile diferite acum că s-au întors de la război?
— Au plecat, femeile s-au ocupat de tot. Acum s-au întors, noi trebuie să ne dăm la o parte, continuă Martina.
Ochii albaștri ai lui Ellen erau uriași.
— Cred că va trebui să-mi găsesc de lucru într-o cafenea la copt de prăjituri sau așa ceva.
— Ei bine, ce aveți de gând să faceți?
Josie stătea dreaptă pe scaunul ei, cât era de lungă.
Toată lumea se întoarse și se uită la bunica lui Lily.
Lily își roti privirea asupra grupului. Li se adresă cu un ton imperios.
— Tu, Meg, ești sous-chef. Rosa, tu ești foarte talentată și ai putea avansa și tu în poziția de sous-chef. Agnes, tu ești pricepută la gustări și, într-o zi, ai putea fi chef de cuisine. Iar tu, Martina, ai fost cel mai bun chef de cuisine la care m-aș fi putut aștepta. Ai putea conduce un restaurant sau ai putea găti la cel mai înalt nivel oriunde ai vrea. Se lăsă tăcerea. Lily așteptă o clipă. Giorgio mi-a oferit un post de 348
- ELLA CAREY -
