Lily se uită în jos la șosetele cu model în romburi pe care le purta tatăl ei.
352
- ELLA CAREY -
— Am vorbit cu Tom astăzi, însă cred că este prea obosit după
război, chiar acum, pentru a gândi clar.
Tatăl ei își mângâie bărbia.
Când Lily vorbi, vocea îi fu moale.
— Dacă mi-aș înființa propriul restaurant?
Simți că mama ei începuse să se agite.
— Tată, dacă mi-aș înființa propriul restaurant și aș angaja toate femeile pe care le-a concediat Giorgio?
— Oh, vai de mine, șopti Victoria.
Lily șezu cu spatele drept, întoarsă către tatăl ei.
— Îmi vei împrumuta bani, tată? Am gestionat o bucătărie care se ocupa de mii de clienți pe zi, timp de trei ani. Te rog. Știi că pot face asta. Lily întinse mâna în buzunarul fustei pentru a lua carnetul în care scrisese toată după-amiaza. Uite. Am făcut niște calcule.
Dar Jacob oftă.
— Draga mea, deschiderea propriului restaurant ar fi destul de diferită de gestionarea unei bucătării sub supervizarea unui antreprenor cu experiență cum este Giorgio Conti.
Lily se aplecă în față. Își încrucișă mâinile în poală.
— Știu cum să fac un buget. Păstrez contactul regulat cu cei mai buni furnizori. Știu cum să planific meniuri și cum să inovez cu alimentele. Știu să gestionez personalul. Știu cum să angajez și cum să concediez și am coordonat orice, de la baluri pentru debutante până la prânzuri formale, petreceri în locuințe și plecări în weekend.
El rămase tăcut. Mama ei nu zise nimic.
— Vreau să-mi găsesc propriul spațiu și să fac ceea ce a făcut Giorgio. Știu ce fac. Tot ce-mi trebuie este încrederea ta în mine. Făcu o pauză. Ce zici de asta?
Tatăl ei își masă ceafa.
— Te aud, dar, draga mea, pur și simplu nu am fondurile să-ți dau un împrumut. Iar răspunderea…
— Lily ar putea-o face.
353
- O VIAȚĂ SECRETĂ -
Lily săltă capul brusc la auzul vocii mamei ei.
Însă Jacob se ridică în picioare și-și îndreptă pantalonii.
— Îmi pare rău. Îmi pare rău pentru ce s-a întâmplat, însă asta se întâmplă peste tot, Lily. Proprietarii de restaurante spun de săptămâni întregi că de-abia așteaptă să li se întoarcă angajații adevărați. Și, din nefericire, acest lucru înseamnă că multe femei își vor pierde locurile de muncă. Aș vrea să ajut, însă chiar acum este imposibil. Acum, te rog să mă scuzi, nu vreau să intru în discuții în contradictoriu, draga mea.
Oftă, se uită cu tristețe la Lily și ieși.
Mama ei îi întinse o mână și o puse pe umărul ei.
— Eu cred în tine, Lily, șopti ea. Cred că asta a fost problema. În adâncul sufletului, am știut dintotdeauna că aveai dreptate.
Nevenindu-i să creadă, Lily dădu aprobator din cap. Își duse mâna la umăr, sprijinindu-și ușor degetele pe cele ale mamei ei.
354
- ELLA CAREY -
CAPITOLUL 40
Lily
Toată lumea din New York City era melancolică, însă tot ceea ce putea face Lily era să se agațe de fiecare zi pe care o mai avea până
când era obligată să plece de la Valentino’s. Tom era inabordabil. De câteva ori, îi comunicase preocupările pe care le avea când vizitase seara apartamentul din MacDougal Street, doar pentru a-l vedea cum se zgâia absent la ea. Gia, cu îngrijorarea pentru fiul ei imprimată în expresia feței, se oferi să vorbească cu Lino, proprietarul Albertina’s din Greenwich Village, pentru ca Lily să poată măcar să obțină niște ture acolo. O avertiză pe Lily că Tom era fragil, nu prea-și dădea seama ce se întâmpla.
În prima dimineață liberă pe care o avu, Lily luă trenul să meargă
până la Josie. Lily se sprijini de geam, iar respirația ei îl aburi. Însă
după ce se târâse prin Greenwich Village, în loc să simtă consolare la vederea casei din cărămidă roșie a lui Josie, Lily se opri brusc la jumătatea drumului pe Bank Street.
