— Ce spui, draga mea? Ce ai de gând să faci?
— Voi face ceea ce am vrut să fac dintotdeauna, tată, șopti ea. Voi găti. Se uită lung la copaci. Parisul este în reconstrucție. Voi găsi un loc de muncă acolo.
Încet, tatăl ei își ridică privirea către ea.
— Am nevoie de un început nou. Nu am putut salva locurile de muncă ale tuturor celorlalte femei. Nu suport să rămân în New York, tată.
El o privi.
— Pentru o vreme, trebuie să plec. Au fost prea multe schimbări.
— Draga mea. Nu!
— Am economiile mele. Familia Conti nu mi-a luat chirie tot timpul cât am locuit acolo și de-abia de am cheltuit câte ceva. Ar trebui să pot supraviețui cam șase luni fără muncă. Am economisit aproape tot ce am câștigat și îmi voi găsi de lucru, însă nu pot să stau aici și să mă uit.
Tatăl ei își frecă bărbia.
— Și Tom Morelli?
Lily strânse din buze.
— Te rog, tată. Se uită dincolo de el. Tom s-a întors alt om decât era înainte. A acceptat locul meu de muncă, iar eu încerc să fac față
cât de bine pot. De fapt, nu e nimic de făcut. Pur și simplu trebuie să
plec și să rezolv singură situația asta.
Bărbia îi șovăi, dar se ținu demnă. Tom continua să fie complet retras față de ea, în propria lui lume. Îl vizita regulat, însă de fiecare 360
- ELLA CAREY -
dată când o făcea, părea din ce în ce mai distant și mai puțin asemănător cu bărbatul pe care-l cunoscuse și-l iubise demult.
Tatăl ei își frecă mâinile de barba căruntă, nebărbierită.
Lily se aplecă; stomacul i se agită. Își sărută tatăl pe creștetul capului.
Lily ciocăni la ușa de acces pentru furnizorii Valentino’s. Un băiat de serviciu nou, necunoscut, își scoase capul ca să răspundă.
— Bună ziua, salută ea. Mă numesc Lily Rose. Sunt fostul bucătar-șef al Valentino’s.
El își plimbă ochii de-a lungul costumului ei bleumarin, ajungând până la pălăria ei.
— Oh, nu contează, spuse ea. Vreau să vorbesc cu Giorgio.
— Ai lucrat aici odată?
— Ai de gând să mă lași înăuntru?
În cele din urmă, îi deschise ușa.
Lily îl urmă până la coridorul familiar, sorbind amintirile atunci când sunetul râsetelor și al muzicii răsună din restaurant.
Băiatul de serviciu se opri în dreptul biroului lui Giorgio.
— Domnule Conti?
Băiatul se întoarse către ea, întrebător.
— Lily Rose, îi reaminti ea.
— Lily Rose vrea să vă vadă, îi spuse lui Giorgio.
— Da, trimite-o la mine, răspunse Giorgio. Lily! Mâinile lui scotociră șovăitor pe birou, așezându-se într-un final pe un prespapier de care se agăță. Trebuie să vorbim despre pregătirea ta pentru noul tău rol.
Lily își ținu strâns la piept poșeta.
— Nu voi accepta rolul de însoțitoare. Știm asta amândoi. Voiam să-ți spun în persoană.
Mâinile lui încremeniră.
361
- O VIAȚĂ SECRETĂ -
— Mi-ar fi imposibil. Pe masă, îi strecură un plic. Te rog să-mi accepți demisia.
Giorgio își drese glasul.
